Se pare că lui Ion Vartic, eseist rafinat și hermeneut comparatist inițiat în tainele textului literar, îi displac aniversările convenționale. Așa s-ar explica întrucâtva apariția volumului Ion Vartic în joc de oglinzi între două vârste rotunde, scuturat de convenția omagială. Coordonarea și revizuirea volumului este asigurată de poeta (și nu numai) Marta Petreu, recent laureată a Premiului Național „Mihai Eminescu“, secondată de Anca Hațiegan. Într-o proiecție originală, cartea impunătoare, realizată în condiții grafice de excepție, reunește zeci de colaboratori cu materia distribuită în capitolele unitare Evocări, Personajul, Din cronicile de la debut, „Echinox“, „Ars amatoria“, Despre cărți și autor și Epistolar; plus albumul imagistic Aparatul fotografic. „Un carnet de crochiuri“.
Secțiunea evocărilor – deschisă simbolic cu o scrisoare de mulțumire de la prozatorul argentinian Adolfo Bioy Casares („mă simt mândru că am stârnit un studiu ca al dumneavoastră“) – întrunește amintiri și aprecieri semnate de prieteni, colegi (de la universitate sau teatru), foști studenți și doctoranzi: Ion Vlad, Ion Ianoși, Andrei Șerban, Mihai Măniuțiu, Mircea Popa, Marta Petreu, Mihai Dragolea, Marin Iancu ș.a. Primul Portret (astfel intitulat textul) al scriitorului evocat este schițat, paradoxal, de regizorul Andrei Șeban: „Doru Vartic, așa cum l-am cunoscut eu, este nu doar eseistul strălucitor, intelectualul rafinat, ci și un maestru al farselor și șotiilor…“ În aceeași direcție, Ruxandra Cesereanu distinge în Magister Ludi „ludicul nativ și stihial“ și „un maestru în a sesiza absurdul, grotescul, ridicolul“ din realitatea acelor vitregi ani. Iar Anca Măniuțiu reproduce un fragment de „corespondență malițios-ludică“ din 1980 cu „Marele Maestru“ al farselor. Asemenea trăsături de homo ludens erudit sunt puse în evidență publică prin concretizarea proiectului (ce părea utopic într-un regim totalitarist) Ars Amatoria, înființând în 1974 o trupă studențească nonconformistă ce va fi denumită mai apoi Școala ludică. Împreună cu regizorul Ion Vartic – care subliniază că gruparea teatrală „nu avea doar un program estetic, ci, mai ales, unul existențial, purificator, într-o epocă istorică nefastă – sunt chemați la rampa confesiunilor fondatorii, majoritatea echinoxiști, dar și urmașii lor –„fiii“: Ioan Groșan, Radu G. Țeposu, Emil Hurezeanu, Lucian Ștefănescu, Silvia Balea ș.a. Primul dintre ei, implicat în proiectul ludic și prin textele sale parodice, mărturisește: „O conjunctură fastă a făcut să se întâlnească cea mai ludică promoție echinoxistă cu cel mai ludic profesor al Filologiei clujene.“ Semnificativă este asocierea profesorului tuturor, Mircea Zaciu, care nu se sfiește să urmeze trupa studențească în turneele din afara Clujului, cu mare succes la public.
Profilul criticului literar de formație eseistică s-a conturat încă de la prima carte, Spectacol interior, din 1978. În compoziția ingenioasă a volumului cvasi-omagial, un loc aparte este destinat ecourilor critice de la debut, sub semnătura celor mai importanți cronicari ai momentului: Nicolae Manolescu, Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu, Gelu Ionescu și Dana Dumitriu. Cronicarul de la România literară afirmă de la bun început că Ion Vartic este „Un eseist de formație filosofică, instruit, inteligent și subtil.“ Și remarcă înclinația autorului către teatru ca „semn incontestabil al talentului artistic“: „Eseistica lui are, ea însăși, o esență teatrală, trăiește din înscenare, surpriză și efect.“ Distinge, de asemenea „sclipitoarele asocieri“, „plăcerea scrisului critic“, „bricolajul intelectual“ și pendularea analitică „între estetic și etic“. Mai târziu, vocația de teatrolog a lui Ion Vartic va fi confirmată, așa-spunând, oficial prin numirea ca director al Teatrului Național din Cluj în anii 2000-2010 și înființarea Facultății de Teatru și Film. Direcția analizei critice indicată de Nicolae Manolescu va fi preluată și amplificată în mai toate comentariile care alcătuiesc capitolul Despre cărți și autor, unde își exprimă opiniile, pe scurt sau pe larg, Ileana Mălăncioiu, Livius Ciocârlie, Marina Constantinescu, Cesar Antonio Molina, Irina Petraș, Al. Călinescu, Andrei Terian, Viorel Chirilă ș.a. (uneori cu extrase din cărțile lor). Nu lipsesc echinoxiștii formați la revista condusă de Ion Vartic din poziția de adjunct timp de mai bine de un deceniu, dintr-un capitol separat: Ion Pop, Marian Papahagi, Eugen Uricaru, Petru Poantă, Aurel Codoban, Corin Braga, Iulian Boldea, Anca Hațiegan etc. În alt context, Marta Petreu subliniază meritul lui Ion Vartic de a atrage la „Echinox“ exponenții Cercului Literar de la Sibiu: „Prin el, cerchiștii au ajuns să colaboreze la „Echinox“-ul nostru studențesc și să ne fie, măcar subliminal, un iradiant model cultural și moral.“
Partea finală a acestei cărți-spectacol are caracter documentar și (auto)biografic. Din corpusul epistolar (deschis de Emil Botta și Barbu Brezianu) se desprind seturile de scrisori primite de la profesorul Mircea Zaciu și de la Horia Stanca – demonstrând înrudirea autorului cu familia poetului și dramaturgului Radu Stanca. Cu totul semnificativ este, însă, capitolul Ion Vartic par lui-même unde se conturează indirect autoportretul scriitorului. În De ce a încălcat tatăl meu legea „expulzării“, Ion Vartic depășește „bariera auto-cenzurii“ și explică relația cu tatăl său care „seducea prin autoritatea neautoritară“, în dublă modalitate: filosofico-psihanalitică și analogic-livrescă. Urmează un interviu amplu înregistrat de Liviu Malița (urmașul său la direcția teatrului clujean) sub titlul „Un universitar bun trebuie să aibă și un pigment artistic în el, care constituie, în fond, un gen de memorialistică indirectă. Subtitlurile secvențelor rememorate indică temele care acoperă „spectacolul“ vieții și creației în interpretarea inimitabilului Ion Vartic: Primele texte, Întîlniri importante, Distracțiile, Fotbalul, Originea numelui, Facultatea de Filologie de altădată, Cariera universitară, Despre „Echinox“, Vocația teatrală, Despre Ministerul Culturii, „Nevroza de succes“, Relația cu scrisul, Teatrul Național din Cluj și Traseu simbolic al Clujului.