1. locul 15, vagonul 2. e african. are părul mare. creț mă întreabă dacă vorbesc românește mormăi ceva n-am chef de conversație. zice că nu a mers niciodată în egipt. zâmbesc. și ce treaba am eu? păi, cum, nu ești egipteancă? nu.
pare dezamăgit. scoate din rucsac o hartă și îmi întoarce spatele. nu înainte de a-și lega de încheietura mâinii stângi o pereche de șireturi. îmi poartă noroc, zice.
2. nu am fost duminică acasă. mi-e frică de clopote. nici ambulanța n-o mai suport. doar mirosul trabucului de cireșe. amare. lasă-te pe spate închide ochii: „glasul roților de tren“.
3. lăsasem robinetul deschis. și ce dacă apa se prelingea până la etajul I. vorbele oricum zboară. ca și zepelinul. nu-i așa că ți-e mai ușor să ții minte visul de astă-noapte decât să înghiți valdoxan?
4. știi cum va arăta azi cerul? nu îl văd, nu îi pot vorbi, nu îi deslușesc chipul. aseară la știri au anunțat tornade și vânt. poate că avem nevoie din când
în când să ne împreunăm brațele a rugăciune. joi spuneai că te-ai spovedit, ce bine, acum poate să vină primăvara. și tu, enkidu, luptă-te pentru mine!
5. Mă tot uitam în cutia cu scrisori. Două facturi, o hârtie de la întreținere că trebuie să citesc apa, o reclamă la cremă de mâini, un fluturaș cu servicii funerare…complete. Și o carte Pasternak. E o glumă, gândesc. Stau în holul blocului în fata cutiilor poștale din tablă și mă gândesc cât de minunat este că ai început „Locotenentul Schmidt“, sigur, du-te în Gruzia, vei trece peste deprimare. „Doamnă! Ați auzit că astăzi se oprește apa, nu? Se fac lucrări la subsol“. Bormașina vecinului de la 2 iar e pornită, semn că și sâmbăta oamenii mai vor să strice ceva. Întorc cartea poștală, pe spate scrie doar atât: „pasternak, cele mai bune lentile de contact“.
6. Hai să îți povestesc ceva: primisem o brățară nazâr boncuk, știi ochiul ăla magic albastru care îți poartă noroc și-ți ține de deochi. era frumoasă, o purtam lângă ceas pe mâna dreaptă și mă tot gândeam la visul de astă-noapte. Se făcea că aveam un talisman ruginit cu harta lumii și tot îl mâzgăleam cu creionul. Aici, aici, și aici. Mă tot încurca degetarul găsit în sertar, îl am de la bunica, dar să știi că era frumos degetarul, argintat, părea nou. Și mai era în sertarul din visul meu și un ban găurit, vedeam prin el harta lumii vechi. Pe tavan Pegas cu aripile deschise.
7. zice că l-a schimbat pe Dumnezeu, adică l-a scos din casă și l-a ascuns. apoi a lăsat ușa deschisă, femeia de serviciu aduna mucurile. lasă-le asa, sunt ale Lui.
8. vorbește mai încet nu trezi visele!
-cum așa
-așa
-dar eu nu visez
-nu se poate
-n-am visat niciodată
-visezi
9. share. agatha christie ascunde-te după copac. fiţuicile tale politica actuală. simple life flowers add color to our life scrie pe cana ei de cafea liberatea ta e acolo la un click distanță fă o postare apoi explorează cine știe, poate te vei cunoaște mai bine.
10. pe wall-ul ei bertolt brecht buletine de știri interviul cu tine. iubirea pentru propriul corp mama nu umbla goală prin casă flux de pagini sunt live plouă iar like-urile tale mă sperie. disblock; mai târziu: nu îmi spui că mă iubești numătiidebrat nu ţii calendarul nu pui capacul pe aragaz (nici colacul pe wc) hai la culcare.
11. vreau să fiu bărbat m-am săturat de clătite fluierături pe stradă și să îmi numeri orgasmele. iar s-a stricat râșnița.
12. geantă din piele naturală promoție de toamnă. spune-mi un nume de dansator cu f. știu, știu, fokine ăla născut la sankt petersburg . aha, dar cu d, știi? „femeia fantastică“ e duminică filmul pro, hai și tu. diaghilev. ce spui? păi…m-am împiedicat și picioarele mele nu mai sunt la fel. citeste principiile lui fokine: „1.orice mișcare în balet nu este o sumă de pași, ci un răspuns la subiectul și la caracterul muzicii. 2.dansul și gesturile în balet nu au sens decât dacă slujesc exprimării unui act dramatic. 3. balerinul trebuie să fie expresiv din cap până-n picioare…“ (restul citiți pe Wikipedia) poantele tale sunt în șifonier rămase de la „cenușăreasa“. bine, mâine continuăm jocul.