Multe am văzut în viață:
Regi, regine pe sprînceană;
Astăzi, iată, iese-n față
Și un virus cu coroană.
Zile în șir m-am întrebat: „De ce-i tot zic noul coronavirus“, pentru că nu-i cunoșteam precursorii. Pînă la urmă, m-am lămurit. Care vasăzică, COVID-19 este al 7-lea coronavirus din seria celor infecțioase pentru om. Este asemănător, în proporție de 80%, cu SARS-COV. Acesta din urmă a trecut de la pisica indoneziană la om și a infectat peste 8000 de persoane. Succesorul său, COVID 19, este foarte asemănător genetic cu coronavirusul liliecilor. De la lilieci a trecut la pangolin (mamifer solzos, foarte apreciat pentru asta în China), iar de aici încolo… Ce faună simpatică! Pisică indoneziană, lilieci, pangolin – numai animale din stricta vecinătate a omului. Dar cine a știut că trebuie să ne ferim de ele? Despre lilieci, eu unul aveam păreri mai bune, după ce aflasem povestea șoricelului care, zărind un liliac în zbor, exclamase în extaz: „ – Mamă, uite un înger!“. Recitesc, în volumul lui George Potra Din Bucureștii de altădată, paginile dedicate molimilor care, de-a lungul veacurilor, au bîntuit orașul și țara. Numărul anilor în care s-a abătut peste noi ciuma este neverosimil de mare: 1443, 1476, 1480, 1495, 1660, 1676, 1706-1707, 1718, 1735, 1737-1738, 1756, 1784, 1787, 1792, 1793, 1795… În 1706-1707, domnitorul Constantin Brâncoveanu s-a retras cu familia în fostul palat domnesc de la Târgoviște. Ciuma din 1730 i-a avut contemporani pe Nicolae și Ion Mavrocordat, iar cea din 1737-1738 pe Constantin Mavrocordat. În 1752, Grigore Ghica, în a doua sa domnie, a organizat breasla cioclilor, acordîndu-le scutire de dări. Toate cele înșirate mai sus pălesc în fața ciumei lui Caragea: „Sosirea acestui domn în București – scrie Ion Ghica – a fost semnalul a mari calamități pentru țară! Chiar în noaptea instalării sale, palatul domnesc de la Mihai Vodă din Dealul Spirii a ars pînă în temelie și Curtea domnească a devenit Curtea arsă pînă în ziua de astăzi; iar a doua zi, la 13 decembrie, s-a ivit ciuma între oamenii curții veniți cu vodă de la Țarigrad. […] Niciodată acest flagel n-a făcut atîtea victime! Au murit pînă la 300 de oameni pe zi și se crede că numărul morților în toată țara a fost mai mare de 90000.“ (Din vremea lui Caragea) Scriitorul evocă fapte oribile comise de ciocli, capabili să ucidă unii bolnavi pe care-i transportau spre cîmpul ciumaților. „De multe ori o măciucă peste cap făcea într-o clipă ceea ce era să facă boala în două-trei zile! …“ Un raport al unui cioclu către șeful său consemna sec: „ Azi am adunat 15 morți, dar n-am putut îngropa decît 14, fiindcă unul a fugit și nu l-am putut prinde.“ Dar „îndată după încetarea boalei, lumea s-a pornit pe nunți“. Viața, nepăsătoare, își relua cursul. Ce se va întîmpla, mă întreb, după potolirea lui COVID-19? Pînă una-alta, putem vorbi, la propriu, de un flagel mondial, așa cum nici marile războaie ale secolului 20 n-au fost în deplinul sens al cuvîntului. Deocamdată, singurul continent cruțat rămîne Antarctica. Păcat că e cam departe, iar în avion survine riscul contaminării de la alți iubitori ai pustiului alb. Și cine-mi garantează că pinguinii n-au cumva COVID-20?
P.S. Kitschul, invincibilul kitsch, nu pierde nici un prilej spre a-și afirma vitalitatea. Un copil „patriot“ din nu mai știu ce județ ne transmite prin facebook mesajul lui de îmbărbătare, înțesat cu citate din Scriptură, iar ministrul de Interne Marcel Vela trimite pe străzi mașini cu difuzor, spre a ne desfăta auzul cu Deșteaptă-te, române… Bravos națiune!