Universitarul american John Harmon McElroy s-a născut în 1934 într-o familie de vechi americani. Doi dintre strămoșii lui McElroy au luptat în războiul de independență al coloniilor americane. John Harmon McElroy a studiat la Princeton și Duke University, a predat la Clemson University, University of Wisconsin Madison și la University of Arizona, al cărei profesor emerit este din 1999. A beneficiat de două burse Fulbright: una la Universitatea din Salamanca, Spania (1968-1969) și alta la Federal University of Santa Catarina, Brazilia (1986). Adversar convins al stângismelor de orice fel, John Harmon McElroy a fost preocupat de marea literatură americană canonizată și de specificul culturii americane pe care îl vede ca o continuare a marilor idealuri din Declarația de Independență. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: American Beliefs: What Keeps a Big Country and a Diverse People United (1999), The Life and Voyages of Christopher Columbus (1981) și The Sacrificial Years: A Chronicle of Walt Whitman’s Experiences in the Civil War (1999).
După ce s-a retras de la catedră, John Harmon McElroy îndrăznește să facă un gest cu totul remarcabil. Bazându-se pe buna sa cunoaștere a începuturilor literaturii americane din secolul al XVIII-lea, din istoric literar devine romancier. Romanul său Benjamin Franklin & The Quaker Murders este anunțat ca fiind primul dintr-o trilogie de romane polițiste plasate la începuturile republicii americane. Pentru cine a avut privilegiul de a vizita Philadelphia, locul unde McElroy și-a plasat romanul, cred că mirarea cea mai mare provine de la modestia edificiilor legate de începuturile Americii independente. Clădirea unde s-a semnat Declarația de Independență, ruinele primei reședințe prezidențiale unde a locuit, desigur, George Washington, sau Carpenters’ Hall, unde s-a ținut primul Congres Continental în 1774, sunt niște simple reședințe ale unor burghezi. Este uimitor cum acești oameni, relativ mărunți pe scara socială de atunci, au îndrăznit să-l sfideze pe lorzii aceia aroganți, înțepeniți în privilegiile și pedigriurile lor seculare, și pe regele din îndepărtata Englitera. Nicio mirare că nu au fost luați în serios, la început.
Farmecul deosebit al romanului vine tocmai din modul în care autorul a reușit să însuflețească aceste locuri; străzi care nu și-au schimbat numele de pe vremea lui Franklin devin locuri vii, traversate de oameni, atelaje, sau trăsuri. Imaginația lui McElroy se altoiește pe o excepțională cu noaș tere a geografiei stradale a Philadelphiei, așa cum arăta ea în secolul al XVIII-lea. Este vorba de o imaginație afectivă care se transmite, desigur, cititorului. Ca în orice roman istoric, există în ficțiunea lui John Harmon McElroy și un element informativ de foarte bună calitate. Aflăm că William, singurul fiu al lui Benjamin Franklin care a ajuns la maturitate, a fost un loialist înfocat luptând alături de englezi în Războiul de Independență. Sunt personalizați și ficționalizați quakerii, membrii unei secte neo-protestante care a apărut în Anglia, în secolul al XVII-lea, și care s-a răspândit apoi în toată lumea anglofonă. Deoarece erau contra militarismului de orice soi, quakerii nu au sprijinit războiul de independență, iar dizidenții au fost nevoiți să se separe și să formeze așa-numita grupare a quakerilor liberi. Quakerii au fost și adversarii sclaviei, considerând că toți oamenii, indiferent de culoarea pielii, sunt copiii lui Dumnezeu. Unul dintre quakerii din romanul lui McElroy spune fără înconjur: „Sclavia este contrară principiilor de libertate și egalitate ale țării noastre. […] Ea nu poate continua într-o țară ca a noastră bazată pe drepturile egale pe care Dumnezeu le-a dat tuturor la naștere.“ Păcat că istoria a dezmințit acest optimism! Philadelphia este al doilea mare oraș al imperiului britanic în secolul al XVIII-lea. Șase periodice țin marele public la curent cu noutățile locale sau internaționale. Există iluminat public. În nopțile fără lună, străzile Philadelphiei sunt luminate cu ulei de balenă. Descrierea fermelor din Pennsylvania, a hanurilor și a micilor întreprinderi de tip manufacturier este de un pitoresc remarcabil bazat pe o bună cunoaștere a detaliului istoric.
Căpitanul James Jamison, veteran al Războiului de Independență, este mandatat de Franklin să investigheze cele două omoruri de care este acuzat Jacob Maul, un quaker din Philadelphia, în 1785. Soția și cumnata lui Jacob mor una după alta. Prima în timpul somnului, alături de soțul ei, cea de-a doua este găsită într-o latrină abandonată. Urmele sugerează că ambele victime ar fi fost sugrumate. Practic după fiecare segment al anchetei, marele om politic și Jamison se întâlnesc pentru a discuta, logic, care trebuie să fie pasul următor. Mersul anchetei este, așadar, o succesiune de episoade care pun în evidență raționalitatea de tip iluminist, dar și ideile înaintate ale patriarhului din Philadelphia. Fiecare om trebuie să beneficieze de o judecată dreaptă, nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege. Personajul Franklin reia citate din textele lui Franklin, omul real. „Rațiunea este un lucru minunat… pentru că îi permite omului să găsească rațiunea oricăreia dintre dorințele sale.“* „Nimeni nu s-a născut cu cizme și pinteni ca să-și călărească semenii. Niciun om nu s-a născut cu o șa în spate ca să fie călărit de alții.“ A fi bun înseamnă că „ne respectăm pe noi și pe ceilalți ca fiind creația lui Dumnezeu“. Noi toți ne considerăm responsabili „pentru faptele noastre bune, dar vrem să evităm a ne considera responsabili pentru relele noastre purtări“. Trebuie să fim buni pentru că suntem liberi. Bunul Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, dar tot el a creat „legile morale care ne spun cum să ne folosim viețile și libertatea în căutarea fericirii pe care Dumnezeu ne-a hărăzit-o“. Melancolia „dăunează sănătății și este de evitat“. Franklin distilase „în alambicul minții sale experiențele unei vieți îndelungate fără a permite vreunei amintiri să-i micșoreze bucuria de a fi viu sau credința în natura umană“. Optimismul luminat merge mână în mână cu interesul pentru educație ca valorificare a naturii umane.
Ancheta începe cu interogarea tuturor celor care au avut de-a face cu decedatele, apoi se formulează ipoteze, pe care Franklin nu le împărtășește neapărat în întregime lui Jamison, lăsându-i acestuia o binefăcătoare independență de gândire care duce, în final, la descoperirea adevărului. Prima femeie nu a fost ucisă, ci a murit din cauze naturale. Cumnata lui Maul a fost ucisă de iubitul ei care o lăsase însărcinată. Romanul lui John Harmon McElroy se citește atât ca un captivant roman polițist, dar și ca un roman istoric care informează cititorul despre iluminismul american și începuturile Americii. Cu alte cuvinte, trama polițistă e dublată de o meditație asupra creșterii unei mari puteri mondiale care trebuie să își urmeze idealurile de început dacă nu vrea să descrească.
__________________________________
* Citatele sunt traduse de Mihaela Mudure.