Aici, la marginile Uniunii Europene
În martie anul acesta, după lupte seculare, România a obținut, în sfârșit, o victorie la care visa și la care ajunsese să nu mai spere: intrarea în Spațiul Schengen terestru. Era, neîndoios, o victorie à la Pirus, totuși o victorie. Mulți concetățeni, între care și Cronicarul, ce și-au zis? E momentul să mergem nu altfel, ci cu mașina în Grecia, tărâmul preferat al vacanțelor noastre de inși obișnuiți, ca să ne răzbunăm pentru umilințele îndurate ani și ani de zile, când stăteam cu orele la coadă ca să trecem frontiera spre Bulgaria și apoi, de acolo, în Grecia, țara primitoare, cu marea sa limpede, atât de plăcută, ca un fel de anticameră terestră a paradisului.
Ne imaginam: acum, că nu mai sunt granițe, vom zburda, vom străbate ca vântul și ca gândul drumul care altădată ne dădea dureri de cap, cu timpul pierdut prin vămi, pe caniculă, într-o așteptare chinuitoare. Și am greșit închipuindu-ne că, în sfârșit, ne vom lua revanșa? Da, am greșit. Avem, și noi, și vecinii bulgari, un talent extraordinar să ne batem cuie în talpă, să ne punem singuri piedica. Atunci când ceilalți încetează, într-un târziu, să ne pună bețe în roate, o facem noi. De ce să fie bine când noi ne-am învățat să ne fie rău?
Ce s-a întâmplat, ce se întâmplă? Am scăpat de un coșmar, controlul la frontieră, și ne-am ales, prin noi înșine, cu altul: a intrat în reparații, exact acum, în sezonul vacanțelor de vară, podul de la Giurgiu-Ruse, că altul nu avem; e acel pod îmbătrânit, construit de Marea Putere de la Răsărit și dăruit, în anul 1954, celor două stătulețe căzute în sfera sa de influență. Podul se voia un semn al binefacerilor ce le vor copleși pe cele două vasale, binefaceri aduse, bineînțeles, de orânduirea comunistă ce tocmai se instalase și pe aici.
Iarăși cozi interminabile, iarăși chin și jale, iarăși deplasarea pe acolo e un calvar, și acum, când suntem parte a Spațiului Schengen. Dacă le luăm bine seama, aceste două țări ale noastre, deși membre ale Uniunii Europene, sunt urmărite de ghinion, au o soartă amară, periferică. De fapt, mă înșel: noi o ducem mai rău decât ei. Bulgaria va trece curând la euro (îndeplinește condițiile!) și a dobândit pentru cetățenii săi dreptul de a călători fără viză în Statele Unite. Pe când noi ne zbatem să nu nimerim la categoria junk. (Cronicar)
Misiune imposibilă
Noul guvern s-a instalat și premierul Bolojan a început vasta operațiune de a aduce ordinea în bugetul României. Acest om ne dă impresia că e și onest, și bine intenționat, și dedicat interesului național, și un profesionist riguros, și un lider cu viziune. A demonstrat aceste însușiri prin faptele sale de până acum, în posturile deținute la Oradea și în județul Bihor, și le demonstrează acum, la București, în funcțiile importante prin care a trecut, șeful Senatului, președinte interimar, prim-ministru. Dacă unul ca el nu va reuși în greaua încercare, atunci nimeni nu va reuși.
Problemele pe care le are de rezolvat sunt teribil de complicate, de încâlcite, iar cei care i se opun sunt numeroși și puternici, extrem de primejdioși, o rețea de mari și josnice interese, ca o plasă în care nimerești, te încurci și nu mai ai scăpare. Misiunea domnului Bolojan e genul acela de misiune imposibilă. E atât de mare dezastrul financiar încât să se repare situația ar fi precum în anecdota de odinioară în care revenirea țării de la comunism la capitalism era asemănată cu un pește pe care l-ai lua din ciorbă și l-ai pune să înoate din nou în acvariu. Așa pare și acum, dat fiind desfrâul din finanțele publice: cum să-l stopezi? Criza gravă a țării ar putea fi ilustrată și prin altă imagine: e ca un balon spart într-o sută de locuri, pe care ai vrea să-l peticești cumva, la repezeală, și să-l faci să plutească. Devalizare generală, în fiecare zi aflăm alte și alte lucruri care par de necrezut și sunt revoltătoare. Câteva exemple: cineva, persoană particulară, dar să recunoaștem, bine înfiptă, foarte tare, a închiriat de la RA-APPS o vilă, pe bulevardul Kiseleff, cu 60 000 de euro pe lună, iar apoi el, chiriașul, a dat-o cu chirie mai departe, încasând 180 000 de euro pe lună de la un terț, și anume o bancă, pe numele ei Banca Românească Exim. Asta da afacere: zero lei investiție, profit sigur și uriaș! Alt capitol: bursele pentru elevi au pornit de la suma totală de 188 de milioane de lei anual și au ajuns, în câțiva ani, halucinant!, la valoarea astronomică de 5 miliarde de lei anual. Adică o creștere de 25 de ori a sumei bugetate inițial. Există clase în care toți elevii, toți, primesc burse de merit! Cum așa? Au început cumva elevii, în mod brusc, să-și dea silința la școală, s-a îmbunătățit ca prin farmec nivelul de educație de la noi? Toate datele ne arată că nu. Adeseori se întâmplă că niciun absolvent din acele clase-minune în care toată lumea avea bursă de merit, absolut niciunul nu e în stare să treacă un examen mai serios, bacalaureatul. Așadar, în chestiunea burselor avem o formă de fraudare a banului public. Și, oricum, un sistem atât de larg, de generos de burse nu știm să mai existe altundeva în Europa, iar noi, în situația financiară critică în care suntem, nu ne putem permite asemenea dărnicie, oricât de mult ne-am dori-o. Un alt caz de fraudare strigător la cer: sistemul de acordare a concediilor medicale. În anul 2024 au fost acordate 1 milion de concedii medicale suspecte care cumulează 30 de milioane de zile de concediu (pe oameni îi lovea subit suferința fizică exact în preajma sărbătorilor legale și a vacanțelor!). În fine, încă o formă de aruncare a banilor publici pe apa sâmbetei: în diverse localități, peste tot în țară, numărul asistaților social este incredibil de mare și costurile bugetare cu ajutoarele care li se acordă acestor cetățeni care nu muncesc sunt imense. Am văzut intervievate familii în care nici soțul, nici soția, deși oameni în putere, n-au lucrat niciodată și nici n-au de gând s-o facă: ei declară senini că n-are rost, și-ar pierde ajutorul social!
Cum spuneam, pare o misiune imposibilă aceasta a domnului Bolojan, să stârpească risipa, jaful. Statul român ar trebui complet reformat, pe toate palierele.
Și à propos, în Grecia, țară cu care suntem comparați, căci s-a aflat și ea în pragul falimentului, există două praguri de TVA, 14%, nivelul redus, pentru alimente și 24 %, nivelul normal! Adică ajustarea propusă la noi e mai mică decât cotele de acolo! Deci e loc și pentru mai rău! (Cronicar)
Publicații literare – Amfitrion
Am primit la redacție revista „Amfitrion“, pe care ne face plăcere s-o prezentăm. E o publicație literară trimestrială care apare la Drobeta-Turnu Severin și a fost fondată în anul 1995, sub direcția regretatei poete Ileana Roman. Actualmente, revista este editată de Societatea Scriitorilor Danubieni, face parte din ARIEL și se bucură de sprijinul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin și al Palatului Culturii „Teodor Costescu“. Redacția are următoarea componență: Nicolae Jinga – redactor-șef, Viorica Gligor – redactor-șej adjunct, Marian Băghină – secretar general de redacție; Nicolae Bobia, Anton Jurebie, Viorica Stăvaru, Tudor Rățoi, Valentin Vasilescu – redactori; prezentarea grafică i se datorează lui Emilian Iachimovski. De ce am dat toate aceste detalii? Fiindcă revista merită să fie cunoscută: ni se pare echilibrat alcătuită, cu un sumar care caută să evidențieze literatura și publicistica de calitate. Încă un fapt ce merită subliniat: efortul redacției de punere laolaltă în paginile „Amfitrionului“ a cât mai multe nume de autori valoroși care trăiesc în Turnu Severin sau sunt originari din Mehedinți. În numărul 2/ 2025, pe care-l comentăm, semnează: Nicolae Jinga editorialul intitulat Strategii, dar și o lectură critică a poeziei scrise de Nazaria Buga; Lavinia Bălulescu – proză; Gela Enea – proză; Emilian Iachimovski – proză; Dumitru Augustin Doman – poeme; Anton Jurebie – poeme; Costel Stancu – poeme; Robert Șerban – poeme, dar și reproduceri din surprinzătoarea sa expoziție de fotografii; Viorica Gligor – cronică literară; Viorica Stăvaru – cronică de poezie; Sabin Popescu – un fragment din dramatizarea după Banchetul, tradus de Andrei Cornea; Cristian Pătrășconiu – interviu cu Monica Pillat și, în completare, sunt reproduse două manuscrise de Ion Pillat și Monica Pillat. De asemenea ne este oferit un profil al artistului plastic Marian Gheorghe (conține reproduceri ale lucrărilor sale și o evaluare critică a operei sale datorată lui Constantin Hostiuc). „Amfitrion“ – o revistă literară de citit! (Cronicar)
Din sumarul revistelor literare
În „Ramuri“ (nr. 6), cronica literară de Gabriela Gheorghișor e consacrată volumului Elogiu alor mei de Varujan Vosganian; Marian Drăghici publică un poem; găsim și două rubrici apreciate și de tradiție ale revistei craiovene: Răzlețe, unde Gheorghe Grigurcu semnează un text cu titlul Ne aflăm aici și acum și Semnal (e), în care Nicolae Prelipceanu, ne atrage atenția asupra „dezinformării gri“; Într-un Focus, Cristian Pătrășconiu prezintă zece noi apariții editoriale; Robert Șerban dialoghează cu scriitoarea Rodica Draghincescu, iar Julien Caragea îl intervievează pe poetul Toma Grigorie; cronici de carte străină semnează Viorica Gligor și Gabriela Păsărin; ne este propusă și o avanpremieră editorială, Fenomenalele femei de la Grand Hotel de Ruth Kvarnstrom-Jones; Carnetul plastic îl are titular pe Cătălin Davidescu, autorul unui articol intitulat Remember Eustațiu Gregorian. Alte semnături din acest număr: Cătălin Pavel, Dumitru Ungureanu, Mihai Ghițulescu, Gabriel Nedelea, Gela Enea, Dan Ionescu. l Și în numărul recent apărut (nr. 56/ mai 2025), ca la fiecare apariție a sa, revista „Tomisul Cultural“ se dovedește un spațiu publicistic unde se întâlnesc pagini de calitate din literatura actuală. Astfel, putem citi poeme semnate de Lucian Vasiliu, Savu Popa, Andrei Mocuța, Nicolae Coande, Costel Stancu și Adrian Alui Gheorghe („în dimineața asta se termină tubul cu pastă de bărbierit/ simt că a mai trecut o etapă/ din viața mea, urmează/ lucruri greu de prevăzut,/ deși nu-mi închipui ceva special:// e posibil ca ființele extraterestre/ să părăsească imaginația noastră/ și să invadeze pământul…“). De asemenea, am reținut: Scrisoare către Elohim, textul cu o structură insolită semnat de Horia Bădescu, fragmentul din jurnalul Norei Iuga și dialogul său cu Angela Baciu, evocarea Petre Stoica – bătrânul poet într-o margine de lume sub semnătura regretatului Gheorghe Mocuța; de interes sunt și pagina de istorie locală: Despre Constanța și grecii de acolo înainte de 1877 de Constantin Cheramidoglu, ca și eseul Cunoașterea lui Iisus astăzi“ de Andrei Marga. l Semnalăm din cuprinsul revistei „Steaua“ (nr. 6): Martin Opitz și Ardealul de Ion Taloș; Natura belicoasă a nevrozei lumii de Lukacs Jozsef; Buzura, din perspectiva eternității născute la sat de Virgil Mihaiu; Focus Școala Ardeleană, care conține aprecieri critice de Dan Gulea și Alexandru Ruja, dar și un dialog al lui Ovidiu Pecican cu Eugen Pavel, coordonatorul ediției a doua a unei monumentale antologii consacrate Școlii Ardelene; Intelectualul și muncitorimea de Laura Poantă; cronici literare de Victor Cubleșan, Ion Pop și Viorel Mureșan; dialogul lui Daniel Moșoiu cu Lászlo Alexandru, traducătorul unei serii impresionante de cincisprezece volume din opera lui Pirandello. Lectură plăcută! (Cronicar)