După mai multe cărți de politologie și relații internaționale, Valentin Naumescu revine în atenție cu volumul de analize Cumpăna. Lumea la răscrucea marilor schimbări (Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2025, 658 p.) afirmând, cum notează Ioan Stanomir, „o vocație aroniană, aceea de comentator al actualității din unghiul ideilor“. Evocarea lui Raymond Aron este justificată din acest punct de vedere, căci trimite la un perimetru în care cazuistica este valorizată prin unghiul efervescenței ideatice. Acesta este, de altfel, modul în care discursul politologic care părăsește sfera teoreticului „pur“, a abstracțiunilor conceptuale și a scenariilor în potențial, se cuvine să procedeze, abordând cu curaj și eleganță, pe temeiurile unei bune cunoașteri academice, magma fierbinte a actualității, raportând-o la marile linii de evoluție și, în general, la tot ceea ce poate fi de ajutor pentru mai buna sa decriptare. Dintr-un alt unghi, cartea lui Valentin Naumescu este o colecție de eseuri pe temele istoriei imediate, elaborată de pe pozițiile unui intelectual de nivel academic care părăsește o clipă catedra și morga ei specifică, lăsând pe mai încolo studiile savante, cu aparat critic abundent, cu intenția clară de a oferi un punct de sprijin venind dinspre un intelectual de centru. Este adevărat, multă vreme centrul a fost timid în România, lăsând grija poziționărilor extremismului răgușit și delirant. Tradiția interbelică autohtonă găsește destul de nesigur numele sonore ale centrismului, oprindu-se, de obicei, la E. Lovinescu, uneori la Tudor Arghezi, publicistul și, desigur, la câțiva diplomați revendicați de anumite forțe politice democrate, după caz (N. Titulescu, Grigore Gafencu ș.a.).
Amplul periplu din Cumpăna – titlu ce marchează atât strădania de echilibru a celui care emite judecățile de valoare, cât și tensiunile multiple, de mare anvergură, ale momentului nostru istoric – se structurează pe mai multe axe edificatoare. „Sistemul relațiilor internaționale“ evidențiază aspectele contestării, atât din interior, cât și din exterior, a ordinii liberale occidentale. „Europa, prea mică și prea divizată pentru competiția globală?“ răsună a doua întrebare, însoțită de precizarea: „De la ambiții la capacități și înapoi la reproiectări strategice“. În al treilea rând, autorul se preocupă de „România, sub presiunea problemelor ignorate“, evocând „Nevoia de responsabilitate“. Secțiunea a patra stă sub semnul unei alte chestionări, cu nimic mai puțin tulburătoare decât „Ce-i de făcut?“ al lui Cernâșevski (și Lenin): „Cum am ajuns aici?“. Sub această frământare plină de neliniște, Naumescu pare să angajeze un dialog cu Francis Fukuyama, căci autorul român decretează „Sfârșitul sfârșitului istoriei“. La capătul volumului, a cărui coerență este obținută prin adiționarea atent ordonată a pieselor unui substanțial și variat puzzle publicistic, impresia este bine reliefată: Cumpăna este o invitație la meditație responsabilă, alături de autor, cu privire la realitatea proteiformă a strictei contemporaneități și la asumarea ei bine interiorizată, nefiind vorba doar de o panoramă destinată contemplării distante, căci ea ne conține pe toți și fiecare dintre noi contribuie la modelarea ei, fie și în forme dificil observabile de la distanța marilor sinteze.
…Azi mai mult ca oricând, planurile realității se întrepătrund inextricabil: ceea ce se petrece la Kremlin influențează major decizia Washingtonului și a Beijingului și, lucru parcă dificil de crezut, alegerile prezidențiale din România finalului de an 2024 și ale primăverii 2025 se regăsesc pe agendele celor trei capitale menționate, după cum și ecourile declarațiilor oficiale din cele trei metropole amprentează puternic ceea ce voința populară decide la București. Globalizarea, care o vreme a putut părea doar o metaforă pentru expandarea rețelelor de comunicare prin satelit și internet, ajunge să cuprindă într-o rețea tot mai densă și mai ambiguă evoluțiile domestice. Nu se pune problema în termenii raporturilor de vasalitate ori a relațiilor dintre metropolă și hinterlandul universal, ci doar a unui network cu ochiurile tot mai dese și mai sensibile, în care răspândirea cvasiuniversală a camerelor publice și private de luat vederi 24 de ore din 24, succesul rețelelor sociale și, mai ales, al unor instrumente neomediatice cu aspect aparent ludic (Tik Tok) disimulează o forță de temut în materie de manipulare, influențare și modelare neinocentă a ambianței vieții până și la nivelul celui mai mărunt anonim. De adăugat că teoria multiversurilor își găsește tot acum o ilustrare perversă în ficțiunile pretins reportericești (fake news), oferind dublete ficționale realității palpabile, făcând din mai vechea suspiciune un instrument absolut necesar în judecarea faptelor cu prudență și îmbiind la precauții infinite care sabotează major naturalețea și spontaneitatea reacțiilor. Asemenea transformări rapide, radicale, deformează mediul în care viața omului se desfășoară și ele nu sunt, cum s-a dovedit, rezultatul ucenicului vrăjitor animat de spirit ludic și purtat de o insuficientă stăpânire a mijloacelor, ci, dimpotrivă, uneltele unor intenții cu finalitate precisă în domeniul schimbării așilor puterii simbolice și politice. Confuzia de valori și friabilitatea reperelor ajută, în această confruntare de forțe, tentativa de sabordare a democrației occidentale de tip liberal prin formule autoritariste, dictatoriale, variațiuni pe aceeași temă ce anticipează și însoțesc noile alianțe ale competitorilor ostili Occidentului.
Cumpăna vorbește despre toate acestea cu vocea unui comentator autorizat și deplin afirmat.