bet haim
1.
plîng și privesc
inscripţii aspre funerare lucrate cu mînă sigură
pietre de granit scrise și rescrise
de cei mai abili caligrafi
cineva mă spală pe mîini
bet kevarot
cuvinte care seamănă mult cu viaţa oamenilor
litere care par oameni în suferinţă
literele un fel de lacrimi pietrificate
zdrobite curăţate de ploile nopţii
absorbite pînă în miezul pămîntului
de voci ancestrale
ierburile florile îndoliate îndrăgostite
de pietrele mici sfărîmate
ca niște fete evreice de bărbaţii evrei
24 de ore
saltul acesta exact
pasul acesta perfect
din viaţă în moarte
frunze de nuc
impregnate
fixate
între numele și prenumele defuncţilor
un sărut
ceva tandru și de neexplicat
monument funerar prăbușit
sprijinit pe umărul celuilalt monument funerar
prăbușit
ceva mult asemănător cu dansul hasizilor
imaginează-ţi cîţiva oameni
tată mamă copii
o întreagă familie
care tocmai a ieșit de sub pămînt
s-a regăsit deasupra și se îmbrăţișează
plîng și privesc
uneltele abandonate dincolo de ziduri
saci cu pămînt și pămînt eliberat
și pietricele sfinte
adunate din toate grădinile lumii
un deal înverzit măslini chiparoși
casa părintească
sinagoga orașului
bet olam
cavouri multiplicate
și trei meri pădureţi
rabinul venit la noi din tradam
în aceeași zi cu păcătosul vesel din lublin
meșterii pietrari și marii constructori de temple
și formaţia de klezmeri
zidiţi și ei în aceste morminte
odihna veșnică e asemenea vieţii de zi cu zi
umbra serii a trecut mîngîierea mamelor s-a dus
somnul e moarte și moartea e somn
ce bine
mă trezesc odată cu voi
am fost cîndva un tîmplar fericit
plîng și privesc
bet haim
2.
poate mă aude cineva
acum știu în ce termeni să definesc liniștea
acum știu în ce termeni să definesc pacea
precum un croitor iscusit
atent la propriile confecţii textile
am traversat în plină zi cimitirul evreiesc din reteag
pietre de mormînt albe imaculate
oglinzi în care trupurile trecute dincolo
se privesc insistent
și strălucesc aici pe pămînt
pietre de mormînt negre întunecate
ferestre prin care cei plecaţi își verifică identitatea
și văd mulţumiţi că lumina zilei noastre
e aidoma cu lumina nopţii lor
și că în definitiv
dacă suntem atenţi
observăm că nu există prea mare diferenţă
între viaţa lor și moartea noastră
poate mă aude cineva
cimitirul e un loc propice în care
confuzia se spulberă pentru totdeauna
mașinăriile electrice depășesc mașinăriile mecanice
instalaţiile cerești sunt mult mai performante
decît instalaţiile subterane
un fir de iarbă seamănă mult
cu undele electromagnetice
e un progres de neoprit
în cazul acesta absenţa e un cuvînt absolut interzis
de aceea privesc fiecare piatră funerară
și plîng pe fiecare piatră funerară
precum îndrăgostiţii după iubitele lor
precum îndrăgostitele după iubiţii lor
vorbesc cu voce tare despre viaţă
sfidător și cu supremă detașare
mișcările și tehnicile morţii nu le-am înţeles niciodată
poate mă aude cineva
suntem cu toţii în valea chedron
și știu bine că multe din gropile săpate
nu sunt numai și numai în pămînt
multe sunt în foc multe sunt în ape
multe sunt în aerul rarefiat
în cuptoare
lîngă ziduri de cărămidă
și garduri de sîrmă ghimpată
moartea e mereu ajutată de oameni
îmbrăcaţi în uniforme hugo boss
hangare improvizate ghetouri
înscrisuri inscripţii pe plăcuţe de nichel
„todesfuge“
„răstignire albă“
orice piatră de mormînt
este o piatră extrasă din zidul plîngerii
poate mă aude cineva
3.
o moarte care a trecut și o viaţă care vine
pietre funerare crescute direct din pămînt
împreună cu fire de iarbă
lungi și ascuţite
între tufe de margarete
și meri autohtoni
printre pomișori uscaţi și sălbatici
morminte vechi precum nucile coapte
morminte noi precum nucile verzi
o moarte care a trecut și o viaţă care vine
pietre pur și simplu măcinate topite încremenite
vegetaţie abundentă asemenea unui cer verde
coborît pe pămînt
dovezi de necontestat despre ceea ce numim veșnicie
totul înscris în steaua sculptată
în lumînări în copăcei frînţi în mîini spălate de leviţi
sub fiecare nume e o ardere de tot
cu pietate pășesc printre flăcări
cu mare atenţie surprind suferinţa
sub forma gloriei
concentrată într-un pom înflorit
merg înainte
din cimitir în cimitir
și ating cu mîna monumentele funerare
simt pînă în adîncul inimii mele
cum inima celor duși bate ușor sub pămînt
motivaţia e cît se poate de pauzibilă
fiecare piatră e încălzită
de dincolo
hai i-am spus lui eliazar
să mergem în cimitirul evreiesc din nușeni
să vedem ce înseamnă viaţa
4.
un fir de iarbă verde
asemenea firului de iederă
urcă pieptiș peste fața pietrei funerare
semn sigur că viața
se ridică încet încet
din pămînt
ramuri înfrunzite înflorite
căzute perpendicular
deasupra pietrei funerare
semn sigur că viața
se coboară încet încet
din văzduh
steaua lui david la mijloc
semn sigur că sus și jos
sunt mari pregătiri
pentru înviere
5.
kaddish, a spus allen ginsberg
amin, a spus paul celan
și brusc a început să crească iarba
și brusc au început să strige pietrele
și brusc oscioarele cuneiforme
sunt precum creioanele colorate
roșii și galbene și verzi și ocru
oscioarele își scriu
dedesubt și deasupra
propria viață
(Fragment din poemul cu același titlu – bet haim)