Al doilea volum din colecția Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes, Gramática sobre la lengua castellana. Gramatica limbii castiliene. Scrieri filologice și exegeză biblică, ediție filologică, studiu introductiv, tabel cronologic, traducere și note de Mianda Cioba și Anca Crivăț, Editura Humanitas, București, 2023) cuprinde selecții din scrierile lui Antonio de Nebrija, lingvist și filolog considerat a fi unul dintre marii umaniști ai Spaniei renascentiste. După studii la Universitatea din Salamanca și un deceniu petrecut în Italia, Antonio Martínez de Cala, cunoscut ca Elío Antonio de Nebrija (1444-1522), influențat de umanismul renascentist, a devenit o figură centrală în standardizarea limbii castiliene. El a fost format în spiritul Renașterii italiene și a fost un mare promotor al studiului limbilor clasice, latina și greaca veche. Nebrija a introdus metode moderne de predare a limbilor și a fost preocupat de claritatea și coerența exprimării, de reformarea învățământului și de corectitudinea limbajului. În 1492, a publicat Gramática sobre la lengua castellana, dedicată reginei Isabel I a Castiliei. Această lucrare a fost prezentată ca un instrument esențial pentru consolidarea imperiului spaniol, Nebrija afirmând că „limba a fost întotdeauna însoțitoarea imperiului“.
Gramática sobre la lengua castellana (1492), lucrarea fundamentală a lui Antonio de Nebrija, este considerată prima gramatică a unei limbi romanice și primul tratat tipărit dedicat unei limbi moderne europene. Structurată în cinci cărți, această gramatică abordează: 1. Ortografia (în care stabilește reguli fonetice, promovând scrierea conformă cu pronunția). 2. Prozodia și silaba (= metrica; analizează accentuarea și structura silabică). 3. Etimologia și dicțiunea (examinează originea cuvintelor, pe care le grupează în zece clase morfologice). 4. Sintaxa (studiază structura propozițiilor și relațiile gramaticale, tropii). 5. Această ultimă carte cuprinde, spun autoarele studiului introductiv – Mianda Cioba și Anca Crivăț –, „aceeași materie sub forma unor taxonomii, paradigme și definiții, fără explicațiile, motivările și excursurile istorice pe care le prezintă primele patru cărți…“ (p. 42).
Publicarea gramaticii a avut un impact profund, pentru că este prima gramatică a unei limbi vorbite moderne din Europa. Până atunci, doar limbile clasice – latina și greaca – aveau gramatici. A fost un gest revoluționar, deoarece a înălțat limba castiliană la statutul de limbă de cultură și de putere; un pas crucial în transformarea castilienei într-o limbă de cultură, standardizată, similară cu latina. Lucrarea lui Nebrija a servit ca model pentru gramaticile limbilor indigene în noile teritorii spaniole, facilitând impunerea limbii castiliene și devenind astfel un instrument de colonizare. Ea a influențat mediul academic european, a inspirat lucrări ulterioare și a fost un precedent pentru gramaticile altor limbi romanice.
Gramatica lui Nebrija a cunoscut mai multe ediții antume, iar cercetătoarele Cioba și Crivăț examinează trei dintre ele în studiul introductiv. Numeroase sunt și edițiile moderne imprimate sau digitale. În selecția din opera lui Nebrija, au mai fost incluse în ediția de la Editura Humanitas:
- Introductiones latinae. Introducere în gramatica latină (1981). În versiunea românească, autoarele selectează fragmente din edițiile 1488 și 1495. Această gramatică a reprezentat o revoluție în educația gramaticală, fiind o lucrare fondatoare, echivalentă în istoria învățământului cu ceea ce a fost Ars grammatica în Antichitate. Până la Nebrija, învățarea limbii latine se făcea în mod haotic, cu metode medievale arhaice, greu de înțeles pentru elevi. Or, Nebrija introduce un sistem clar, logic, structurat, inspirat din modelul clasic și umanist: pune accentul pe analiza morfologică și sintactică coerentă; explică regulile cu exemple clare; folosește o latină clasică, nu una medievală alterată; se adresează elevilor și profesorilor deopotrivă, ca un manual modern.
Tocmai de aceea a devenit rapid manualul oficial în școlile și în universitățile spaniole, timp de aproape un secol. După tipărirea primei ediții în 1481 la Salamanca, lucrarea a cunoscut peste 100 de ediții în timpul vieții lui Nebrija și s-a difuzat nu numai în Spania, ci și Italia, în regatele germane, în Țările de Jos și în coloniile spaniole din America. În școlile din Lumea Nouă, Introductiones latinae a fost folosită pentru formarea preoților și a traducătorilor. Prin această lucrare, Nebrija introducea în Peninsula Iberică modelul educațional umanist renascentist, în care latina era cheia accesului la cultura clasică (Cicero, Virgiliu ș.a.), educația fiind bazată pe rațiune, ordine și stil elocvent, iar profesorii erau formați să ghideze elevii în spirit critic, nu doar să-i oblige să memoreze.
Nebrija afirmă că limba este o știință, nu doar un instrument și prin Introductiones el contribuie decisiv la standardizarea predării latinei în Europa apuseană. S-a oferit astfel un instrument de răspândire a idealurilor umaniste, o terminologie fixă pentru părțile de vorbire, un model de analiză gramaticală folosit ulterior și la limbile moderne și o metodă ce poate fi aplicată și altor limbi. Așa s-a ajuns la apariția gramaticii spaniole în 1492. În concluzie, Introductiones latinae a fost primul manual modern de gramatică latină în Peninsula Iberică și a influențat profund educația umanistă din Spania și din coloniile sale, a fost baza pentru reforma studiilor de limbă și pentru modul în care latina a fost învățată timp de generații.
- Apologia lui Antonio de Nebrija este un text esențial pentru înțelegerea gândirii sale umaniste și a luptei pentru libertatea intelectuală într-o epocă dominată de dogmă și autoritate religioasă. Este o lucrare scrisă drept răspuns la criticile și atacurile pe care le-a primit din partea clericilor și a teologilor vremii, în special din rândurile universităților conservatoare. În această scrisoare sau tratat, el își apără concepțiile despre studiul limbii latine, libertatea de a interpreta textele clasice și necesitatea unei educații fondate pe rațiune, nu pe autoritate oarbă.
După ce a publicat Introductiones latinae (1481) și apoi Gramática castellana (prima gramatică a unei limbi vulgare tipărită în Europa – în 1492), Nebrija a fost privit cu suspiciune de mediile religioase. El a fost acuzat de erezie sau cel puțin de îndrăzneală intelectuală, într-o epocă în care autoritatea Scripturii și a Bisericii nu erau puse în discuție. Apărarea sa este o formă timpurie de manifest umanist, în linia Erasmus, dar în plin climat preinchizitorial.
În Apologia, Nebrija afirmă dreptul la cercetare independentă: omul de știință trebuie să cerceteze liber și să nu fie limitat de autorități care confundă teologia cu filologia. El susține supremația rațiunii și a metodei și apără folosirea gramaticii, a retoricii și a logicii ca instrumente valide pentru a înțelege textele sfinte, fără a diminua sacralitatea lor. Totodată, este criticat învățământul dogmatic și se afirmă că învățarea bazată doar pe memorare și supunere oarbă este sterilă. Pentru Nebrija, educația înseamnă înțelegere activă și interpretare personală. Subliniindu-se importanța limbii, care este vehiculul ideilor, este cerut respectul cuvenit pentru studiul gramaticii, ca fundament al înțelegerii lumii și al progresului. Apologia a fost un manifest al libertății academice într-o vreme în care acest lucru putea atrage persecuții. Ea este considerată o lucrare fondatoare pentru filologia iberică și o precursoare a luptei pentru libertatea gândirii în epoca modernă. Apologia a fost redescoperită și reevaluată în epoca contemporană ca un document umanist de mare valoare.
- Epistola către cardinalul Cisneros este un document deosebit de important în istoria intelectuală a Spaniei și a umanismului european. Această scrisoare nu este doar un simplu text de dedicație, ci și o pledoarie pentru reforma educației, promovarea studiului limbilor clasice și al științelor filologice, adresată unuia dintre cei mai influenți oameni ai vremii. Francisco Jiménez de Cisneros (1436-1517) era arhiepiscop de Toledo, confesor al reginei Isabel, regent al Castiliei și fondatorul Universității din Alcalá de Henares. El a fost inițiatorul și patronul Bibliei Poliglote Complutensiene – un proiect monumental care punea alături textul Bibliei în latină, în greacă și în ebraică.
În această epistolă, Nebrija se adresează protectorului său, sperând să fie inclus printre savanții care lucrează la Biblia Poliglotă și să obțină sprijin pentru proiectele sale. Nebrija subliniază relevanța limbii și a gramaticii pentru studiul Scripturii și insistă asupra faptului că o înțelegere exactă a limbii latine, grecești și ebraice este fundamentală pentru interpretarea corectă a textelor biblice. El critică subtil faptul că mulți teologi nu stăpânesc cu adevărat limbile originale ale Scripturii, ceea ce le limitează capacitatea de interpretare, și superficialitatea teologilor scolastici. Totodată, îi cere cardinalului să susțină o reformă profundă a învățământului universitar, bazată pe filologie și științe umaniste – în linia modelului renascentist. Pentru aceasta, se face apel la mecenat și la rațiune. Scrisoarea – formulată cu rafinament și argumente solide, umaniste – este și o cerere diplomatică de a i se încredința o poziție de prestigiu în universitatea sau în proiectul biblic susținut de Cisneros.
Epistola se constituie într-un document de program umanist în care Nebrija își reafirmă convingerile că limba este cheia cunoașterii și că educația trebuie regândită pornind de la metodele riguroase ale Antichității. Ea este totodată un manifest pentru rolul savantului laic în cultura religioasă – o temă delicată în epoca pre-Inchiziției. Este dezvoltată aici o tensiune între autoritate și libertate intelectuală: Cisneros era un reformator religios, dar și un om de putere, iar Nebrija îl provoacă blând, dar ferm.
- Thalichristia. Epistola către cititorul poemului „Thalichristia“ este un text redactat de Antonio de Nebrija ca prefață sau introducere la poemul său didactic numit Thalichristia (scris în hexametri latini). Deși nu este una dintre cele mai celebre scrisori ale lui Nebrija (precum cea adresată cardinalului Cisneros sau Apologia), ea are o funcție importantă în înțelegerea gândirii sale umaniste și pedagogice. Thalichristia este un poem latin în care se îmbină tematica educației, cunoașterii și reflecția morală, într-un limbaj poetic clasic, după modelul poeziei didactice antice. Această epistolă este o introducere în care Nebrija își explică intențiile didactice – vrea să ofere un model de gândire clară, de exprimare elegantă și morală prin poezie. De asemenea, sunt avertizați cititorii că nu trebuie să caute doar plăcerea stilistică, ci să înțeleagă și mesajul educativ. Nebrija își asumă tradiția clasică, declarând că demersul său se înscrie în linia poeților latini și greci, dar are un scop contemporan: formarea omului cultivat și virtuos, și își revendică rolul de maestru în educația limbii latine, care este cheia pentru înțelegerea adevărului teologic și filozofic.
Importanța acestei epistole rezidă în felul cum Nebrija continua misiunea umaniștilor renascentiști de a uni forma (stilul) cu fondul (conținutul moral). Se face adresarea directă cititorului, fapt caracteristic epocii – dorința de dialog, nu de autoritate impusă. De asemenea, se reabilita literatura latină ca instrument pedagogic, într-o epocă în care predomina teologia scolastică rigidă.
- Diccionario latino-español (1492) și Vocabulario español-latino (1495) nu sunt prezente în structura volumului, dar autoarele le menționează în studiul introductiv: sunt creații fundamentale ale lui Antonio de Nebrija, care au avut un impact uriaș în istoria lingvisticii spaniole și în procesul de standardizare a limbii spaniole. Iată câteva idei esențiale despre fiecare:
Diccionario latino-español este primul dicționar latin-spaniol publicat în Peninsula Iberică și a fost gândit ca un instrument pentru învățarea limbii latine de către vorbitorii de spaniolă. El cuprinde mii de termeni latini, însoțiți de echivalentele lor în castiliană. Nebrija a lucrat sistematic pentru a traduce știința și cultura clasică într-o formă accesibilă elevilor, studenților și clerului. Dicționarul a fost extrem de important pentru învățământul religios și umanist, într-o vreme în care latina era limba Bisericii și a educației. El se constituie într-o lucrare citată frecvent în marile dicționare istorice, ca sursă pentru prime atestări ale împrumuturilor savante pe care spaniola le-a luat din latina medievală.
Vocabulario español-latino este primul dicționar al limbii spaniole, chiar dacă sub formă bilingvă. El permitea traducerea din limba spaniolă în latină – util pentru redactarea de texte în latină, dar și pentru elevii care voiau să compună corect. Totodată, el este un instrument esențial pentru înțelegerea lexicului spaniol din secolul al XV-lea, fiind o sursă valoroasă pentru lingviști.
ambele lucrări stau la baza lexicografiei spaniole și sunt exemple de aplicare practică a idealului umanist: stăpânirea limbii ca mijloc de cunoaștere și comunicare. Ele au contribuit la fixarea limbii spaniole scrise, într-o perioadă în care nu existau norme standardizate, fiind o dovadă a dorinței lui Nebrija de a face educația accesibilă și de a oferi uneltele necesare unei formări intelectuale solide. Nebrija a fost un vizionar politic și cultural. El a înțeles puterea limbii în administrație, în religie și în colonizare. Gramaticile și dicționarele sale au fost ulterior folosite în procesul de evanghelizare și „civilizare“ a Americii Latine. Măreția lui Antonio de Nebrija constă în faptul că a fost primul care a tratat o limbă vie – spaniola – cu demnitatea academică rezervată latinei. Prin gramaticile, dicționarele și ideile sale, el a pus bazele unei identități culturale și lingvistice care a modelat Spania modernă și a influențat colosal istoria Americii Latine.