Poetul bătrân și portocala N-am fost cel ales dar s-a întâmplat să primesc din haosul stelar darul senectuții îngăduit de hazard până când? până unde? Acum un om bătrân s-a culcat în mine. O, tu nou venit nu mi-ai bătut în poartă apă și pâine ți-am dat și nu te cunosc. Acum tâmpla mea tot …
Rugă pentru cei rămași Scriu asta din mijlocul tăcerii, când pereții au început să se apropie de mine. Îmi simt umărul ca o ușă care se deschide lent, prin care intră lumina, tremurând. Am visat aseară un oraș din carne, unde fiecare stradă era o rană în vindecare, iar oamenii se țineau de mână ca …
Brânduşe de toamnă Da, o să spună, l-ai citit pe Apollinaire! Însă eu: aşa-i, dar le-am văzut mai întâi când eram copil, cu vacile la păscut, fără să ştiu că-s otrăvitoare. Brânduşele doar pâlpâiau, scoţând din întunericul verde curioase, uimite capete violete, cu foarte subţiri, sfioase fire de soare. Nici cu cearcănele viorii ale mamei …
Ani! In memoriam Mircea Tiberian Anii scurși macii pierduți luna cu pieptul scobit cuvintele ca niște delicte declicul unei spovedanii în neantul ganglionilor viața în si bemol având de răzbunat jigniri ancestrale o inimă tare puternică precum nașterea elegantă ca moartea a devenit acum un parc tematic peste care se opintește praful de gargui stenografii …
lucianogramă. De Sfântul Dumitru Motto: Izvorâtor de mir, Dimitrie Cantemir Departe dus, cu nostalgii de Sus, privesc cu ochii lui Iisus într-un ceaslov de Școală bizantină Diac sedus pe Drumul de Mătase îs un exilat latin, c-un șoim hindus pe umărul dinspre Apus Sunt semn de carte în Larousse
De ce scrii? De ce scrii? De ce nu te rogi mai bine ? Ai fi mai în cîștig. Probabilitatea de a ți se împlini o dorință e mai mare. Ai deschide în tine izvoare înfundate. Ori poezia e și nu e. Scrisă nici nu mai e a ta niciodată. Crește de una singură. Sau …
Toamnă mistică Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.
cenzorul Stai liniștit căci imperiul hârtiei va mai dura deși aproape toate celelalte au dispărut în istorie dar cel mai vechi dintre ele încă are în față vreo jumătate de secol – iată că și tu ai trăit aparent mai mult decât cărțile tale stai liniștit căci mai poți adăuga o speranță acestei situații după …
Un perete văruit Dumnezeu este metafizică statică, a spus cineva citat de N. Steinhardt în fericirea sa. iată de ce la margine de nicio apă stau și mă uit în apă pân’ voi crăpa. o ușurare să-mi percep de pe-acum limitele, declinul de perete văruit ce va să cadă, să se prăbușească în mare când …
Vîntul prin tei Ehei. Aud vîntul prin tei fluierul mierlelor răgetul vecinilor la miez de noapte cînd îi apucă setea de adevăr Aud aud pașii milimetrici ai furnicilor cucerindu-mi balconul bubuitul mașinilor tunate pentru apocalipsă tunetul motocicletelor aidoma în plină cursă la unu noaptea pe Bulevardul Titulescu din Cluj Cavalcada asta se repetă pe noapte …
Într-o limbă etruscă rudimentară …însă cu gesturi ușor de tradus mâna mea avansează spre coapsa ta încinsă în toiul acestei veri cu incendii și inundații și cu noi recorduri de fierbințeli; privim alungiți la tv dezastre repetitive și revolte de neputință colective sau personale cu ceva ridicol și demn ademenind atâtea speranțe secrete fragile și …
3 spre 4 septembrie 1952 În noaptea aceasta, în care trebuia să mă nasc, Deși nu eram de serviciu, am intrat în tipografie Și am ținut să-mi corectez personal șpaltul vieții De teamă Să nu apară cumva, din greșeală, Programarea tramvaiului la 21 de ani. Spre dimineață, După ce verificasem și ultimele „semne de punctuație“ …