Poetul bătrân și portocala N-am fost cel ales dar s-a întâmplat să primesc din haosul stelar darul senectuții îngăduit de hazard până când? până unde? Acum un om bătrân s-a culcat în mine. O, tu nou venit nu mi-ai bătut în poartă apă și pâine ți-am dat și nu te cunosc. Acum tâmpla mea tot …
Poeme de Katia Fodor Arta potrivirii cioburilor 1. Se uită nedumerit La cele scrise – Un ulcior neterminat, Uitat pe roata olarului (să fi fost o sperietură sau o prea mare bucurie) Cu margini știrbite, Cu amprentele degetelor (fiecare în felul ei, o stea), Cu urme lăsate de un roi De albine sălbatice, Încrezătoare în …
Rugă pentru cei rămași Scriu asta din mijlocul tăcerii, când pereții au început să se apropie de mine. Îmi simt umărul ca o ușă care se deschide lent, prin care intră lumina, tremurând. Am visat aseară un oraș din carne, unde fiecare stradă era o rană în vindecare, iar oamenii se țineau de mână ca …
Benedictus Toamna târziu, când sunt zilele noastre de naștere, printre idei foșnitoare, mereu în mișcare, sub luna prin care se vede totul până departe, în singurătatea-pădure cu trunchiuri putrede, deodată un pâlc de poeme: bureții de fag. Ascultam liturghia nesfârșitelor cețuri, expresia ploii, formele care atrag. Benedictus. Deodată în cale, un pâlc de poeme: bureții …
Poeme de Angela Martin Va fi întotdeauna mult de atunci E toamnă ori doar vreo vedenie îi face cu ochiul privirii mele ruginii? Iată, am ajuns într-un loc necunoscut în care nu mă regăsesc: am luat în picioare toate miriștile, toate potecile, toate frunzele până am devenit eu însămi un frunziș adevărat înfiorat de sunetul …
poemele stingerii * tot mai obosite de umblet cuvintele îmi cad uneori din suflet și mor justificând printr-un simplu fior eliberarea de orice constrângere de-a rămâne cu mine atunci eu desprind armonii din lutul bogat al tăcerii îngenuncheată-n tristețea unei atemporale ninsori o pasăre oarbă îmi cade din suflet printre invizibile rănile timpului a cărui …
scrisul meu Averi n-am avut, decât scrisul meu, n-am nici martori, n-am dovezi, dar sunt convins că în curcubeu sunt și nopțile mele, și nămezi. Și totuși vântu-mi este martor fără să-l fac să mă mai vadă când intru-n spinii unor (altor) trandafiri ce par a fi dovadă!… Chiar dacă într-o anume zi, într-o cumpănă …
ceasul de buzunar Ne-am întâlnit când lumea era o imensă cameră de reanimare- de același tub de oxigen ne legau anxietatea și disperarea, câteva cărți și un ceas de buzunar cu capac de aur dăruit de bunicul matern la absolvirea liceului. Eram două minutare vibrante sin¬cronizate de Eros. Credeam că universul e ceasul de buzunar …
Brânduşe de toamnă Da, o să spună, l-ai citit pe Apollinaire! Însă eu: aşa-i, dar le-am văzut mai întâi când eram copil, cu vacile la păscut, fără să ştiu că-s otrăvitoare. Brânduşele doar pâlpâiau, scoţând din întunericul verde curioase, uimite capete violete, cu foarte subţiri, sfioase fire de soare. Nici cu cearcănele viorii ale mamei …
Poeme de Mihaela Oancea gustul unei amintiri viitoare uneori simt că Dumnezeu ne-a plămădit ca să privească prin noi tristețea lumii. ne-am iubit ca doi oameni care știau prea bine că nu vor dăinui. poate de aceea fiecare atingere avea gustul unei amintiri viitoare. între noi timpul bătea precum o inimă obosită de adevăr. și-am …
Ani! In memoriam Mircea Tiberian Anii scurși macii pierduți luna cu pieptul scobit cuvintele ca niște delicte declicul unei spovedanii în neantul ganglionilor viața în si bemol având de răzbunat jigniri ancestrale o inimă tare puternică precum nașterea elegantă ca moartea a devenit acum un parc tematic peste care se opintește praful de gargui stenografii …
Ultimul ceas Poetului Cassian Maria Spiridon E ultimul ceas al zilei și primul al poemului meu. În ceasul acesta nefast, ai aflat că nimeni nu s-a răstignit pentru tine, poate doar vântul a fost crucificat în salcâmii din preajmă și doar tristețea ta fără nume s-a botezat în apa neagră a vorbelor. În miezul de …