„După ce se termină zidul cetății Sibiului pe mîna stîngă, traversezi o intersecție cu sens giratoriu, nu mai mergi mult și, înainte de un pod, nu foarte mîndru, faci dreapta și te oprești. Acolo sînt halele de la Simerom. Multe dintre ele dezafectate, aproape părăsite. Locul acesta vorbește, fără cuvinte, despre un tip de sordid …
Pe 22 octombrie, am primit un telefon necunoscut, cu număr de Germania. Era tîrziu în noapte, abia venisem de la teatru și nu am răspuns. Devreme, în dimineața următoare, apel de la Viki Stürmer. Am înțeles ce s-a întîmplat, înainte să spun „alo“. A tăiat multe capete de balauri, a dus multe lupte, de data …
Am plecat la Constanța să văd un spectacol al regizorului Andrei Măjeri, Livada de vișini. Mă interesa cum a citit el textul acesta, pentru că simt că trăim în țara în care Lopahin este un stăpîn multiplicat. O țară în care arendașul este la putere. Mă interesa să revăd artiștii tineri, și nu doar pe …
Duminică 5 octombrie, la ora 14, eram deja în Gara de Nord. Așa cum promisesem demult, plecam spre Constanța. Livada de vișini este textul care mă provoacă în continuare. Mă interesa cum regizorul tînăr Andrei Măjeri caută în piesa lui Cehov acele sensuri care să-l exprime pe el, în lumea aceasta, de astăzi. Mă interesa …
Memoria și recunoașterea nu sînt printre virtuțile noastre. Memoria este scurtă, lacunară, iar recunoașterea valorilor nu este mai niciodată poziționată dincolo de subiectivisme și context. Uneori, posteritatea ameliorează erori. Depărtarea și îndepărtarea dau dimensiunea, poate, mai corectă. Cândva, în 2016, m-a sunat Chris Simion. O știu bine de cînd era studentă. Își dorea să facă …
Revin, din cînd în cînd, la Gala tînărului actor. Cred că Sanda Manu i-a spus și „Hop“. Ani de zile am fost în Juriul de selecție, împreună cu ea și cu Cornel Todea. Pentru fiecare ediție se înscriau sute de candidați. Stăteam de dimineața pînă seara, zile în șir. Era o șansă cu adevărat și …
O agitație teribilă s-a instalat între artiști, producători, spectatori, editori și cumpărători. Artiștii tineri, și mai cu seamă cei independenți, încă nu au fost plătiți pentru proiectele la care și-au finalizat, deja, colaborarea. Alții se gîndesc dacă vor mai avea unde să fie invitați să lucreze. Oameni extrem de talentați, de liberi și deschiși, mulți …
Era duminca alegerilor pentru președinte din 2014. Și ultima zi a Festivalului Național de Teatru. M-am străduit mult, peste puteri, am încercat să găsesc o formulă care să mă ajute să aduc la București Rinocerii de Eugène Ionesco, pus în scenă, desenat, texturat, pictat de Robert Wilson la Craiova. Nu am reușit. Complicațiile tehnice, costul …
Nu știu exact cînd și unde ne-am cunoscut. Probabil cîndva după anul 2000, cînd a terminat secția de Regie-Teatru la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Facem parte din aceeași generație. Radu Afrim este născut la Beclean, în 1968, și a terminat Facultatea de Litere din Cluj în 1995. A fost profesor pînă într-o zi cînd a …
Mi-am pregătit fișele pentru textul de azi. Întotdeauna fac asta și în dimineața cînd scriu hotărăsc despre ce. Aș fi vrut să vă împărtășesc despre iluziile care îi populează mintea lui Don Quijote în ultima călătorie înaintea morții. În minte îți apar, cu alte forme și alte contururi, ca fantasme, faptele de fală și personejele …
Este tot mai tensionat să vorbești astăzi despre echilibru. Manipularea este cea care împarte lumea acum în divizii după teme și interese. Influența și cei ce practică asta ca meserie acum își transformă promovările într-un verdict. Argumentele nu prea se adună, iar cînd apar, timid, sînt șabloane de tot felul, de fapt, în noua limbă …
„În epoca noastră nu mai e loc pentru cultură. (…) Literatura, filosofia, istoria, critica de artă, fără să mai vorbim despre poezie, toate manifestările culturii scrise pe internet vor fi orientate tot mai mult spre amuzament, adică mai superficiale și mai trecătoare, așa cum se întîmplă cu tot ceea ce devine dependent de actualitate. (…) …