Actualitatea

Parisul, centru – simbolic, dar nu numai – al lumii

Istoria lumii trece prin Paris (L’Histoire du monde passe par Paris, Flammarion, 2025): un titlu – frumos – care nu-și găsește decât o destul de mică acoperire în text. Într-un scurt cuvânt introductiv autorul, François Reynaert, precizează că e vorba despre emigranții a căror experiență pariziană, mai lungă sau mai scurtă, a avut o influență …

Sărutul domnului Dalloway

În forma în care îl știm, The Voyage Out e o construcție textuală ce aparține intervalului 1911-1915. Dar el se bazează pe un material preexistent, dat la iveală în cei trei ani premergători, începând cu 1908. În februarie 1911, scriitoarea decidea să aștearnă pe hârtie o nouă variantă – cu aproximație, a șasea. Efortul a …

Scandalul bretelei căzute

John Singer Sargent, portretist celebru, poate cel mai bun din generația sa, are o biografie neobișnuită: este american, născut la Florența (pe 12 ianuarie 1856), mort la Londra (14 aprilie 1925), și afirmat, în principal, la Paris, de unde a trebuit să se exileze din cauza unui scandal (cel din titlu). O mică deslușire: tatăl …

Liber ca pasărea cerului

În fiecare dimineață mi-am făcut un obicei de-a fărâmița o pâine și a pune fărimiturile pe pervazul ferestrei de la bucătărie. De ce fac asta? Pentru ca porumbeii să vină și să ciugulească. Uneori, vai, nu ciugulesc, ci mănâncă în toată legea. Se și bat. Atunci seamănă cu noi, oamenii. Se năpustesc vreo zece-unșpe pe …

Se pregătește o nouă dictatură

Sunt multe, tot mai multe!, întâmplări/ provocări/ probleme în lumea de astăzi care, motivat, ne dau mari bătăi de cap: războiul-din-Ucraina-care-nu-se-mai-încheie, Iranul, China, relația Uniunii Europene cu Statele Unite, și altele, și altele. Dar deasupra tuturora se află un subiect care, într-un fel, le estompează, le acoperă pe toate celelalte și se detașează ca fiind …

Între oglinzi carnivore

 The Voyage Out (Călătorie în larg) al Virginiei Woolf aparține categoriei „romanelor de călătorie“, intens ilustrate în secolul al XIX-lea. Ele aveau adesea în centru un personaj (masculin sau feminin) pornit în căutarea norocului — cel mai adesea, a unei partide matrimoniale avantajoase. În aproape toate romanele din seria „internațională“ a lui Henry James există …

 Limbi de foc

Rândul trecut observam că drumul vieții nu e doar lista exactă a ceea ce facem sau ce ni se întâmplă. Mintea și inima fiecăruia din noi întâlnesc lumea în diferite feluri, se măsoară cu ea, o înțeleg mai bine sau mai puțin bine, o îmbrățișează sau o resping, mereu asemenea sau dintr-o dată altfel. Suntem …

Lumea cu înlocuitori

Îmi aduc aminte din istoriile belice (sic!) despre alimentele făcute din înlocuitori pentru armata germană, de ciocolata cu sânge și pământ (sic!), de altele și de altele. Din una și din alta. Pe atunci li se spunea simplu: surogate. În primii ani ai regimului zis de democrație populară, surogatele mai țineau încă prima pagină a …

Atestat al recensamântului analfabeților

Cineva a avut ideea de a posta pe o rețea de socializare, un atestat – cu toate însemnele Ministerului Educației și Cercetării, care încerca să dovedească faptul că actualul Președinte are, cu adevărat, studiile invocate. La prima vedere, pare o intenție bună, dar stângăciile evidente (lipsa inițialei tatălui, a numelui complet din actul de identitate, …

La aniversară – Domnul Dimisianu

Mă întreb: care e prima mea amintire legată de Gabriel Dimisianu? Aveam 20 de ani, scriam versuri plin de râvnă, cu pasiune, într-un tumult necontenit, le trimiteam revistelor care aveau rubrici de dialog cu cei care băteau la porțile literaturii și intrasem într-un soi de precipitare gata să se preschimbe în disperare, fiindcă mi se …

O lume dispărută

Corespondența lui Proust pare să fie o mină inepuizabilă: a apărut acum, în îngrijirea lui Pascal Fouché, un volum de Scrisori regăsite, 1912-1922 (Lettres retrou ­vées, Gallimard, 2025). „Inepuizabilă“ nu e o figură de stil: să ne amintim că americanul Philip Kolb a publicat, între 1971 și 1993, nu mai puțin de 21 (douăzeci și …

Moartea la tropice

Începând cu a doua jumătate a anilor ’60, când creația Virginiei Woolf a început să fie studiată în mod sistematic, criticii au ajuns la o concluzie unanimă. Și anume, că, atunci când scria o carte, fiecare nouă versiune a manuscriselor propunea o variantă din ce în ce mai complicată. Povestea inițială era supusă unui proces …