Prizonier în Imperiul lui Nicevo

Publicarea memoriilor unor foști combatanți români (în acest caz, din a doua conflagrație mondială) reprezintă, dincolo de interesul publicului larg, o sursă importantă de documentare pentru istorici, în primul rând pentru calitatea autorilor, aceea de martor și de participant direct la evenimentele istorice. Așa cum sugerează și titlul volumului, acesta are în centrul său experiența …

Continua banalizare a răului

volumul Negaționismul de stânga al publicistului și istoricului francez Thierry Wolton, ale cărui lucrări abordează o tematică variată, de la relațiile internaționale la istoria regimurilor comuniste (de notorietate este trilogia sa Une histoire moderne du communisme, Grasset, Paris, 2015-2017) readuce în dezbatere o chestiune deseori trecută cu vederea, dacă nu cumva complet neglijată, anume negaționismul …

Controversa perpetuă: Miklós Horthy, Regent al Ungariei

Cercetătoarea franceză Catherine Horel, a cărei carieră academică este legată, pe de o parte, de activitatea de cercetare științifică la Centre national de la recherche scientifique (CNRS, Paris), iar pe de altă parte, de aceea de profesor universitar (Paris I Panthéon Sorbonne), este unul din istoricii occidentali ale căror teme de cercetare au vizat, prin …

Acum o sută de ani: o pace dificilă

Într-un context istoriografic și editorial circumscris, într-o oarecare măsură, scurgerii unui secol de la prima conflagrație mondială și implicit dominat de apariții – în aria contribuțiilor legate de istorie, dedicate unor variate teme referitoare la război, o nouă cercetare dedicată Conferinței de Pace de la Paris ar putea să pară redundantă, cel puțin publicului larg, …

Societatea civilă. Trei decenii

Orice evaluare privind geneza și evoluția societății civile în Europa Centrală și de Sud-Est (în speță, în România) nu poate omite contextul și ritmul diferit de dezvoltare, inclusiv din punct de vedere instituțional, al acesteia. Traiectul, unul vădit sinuos, a fost dictat de diversitatea existentă, începând de la colapsul regimurilor comuniste (și tipologia tranziției), până …

Cultura civică – câteva repere pentru 3 decenii

Pentru cei născuți în anii ‘70 ai secolului trecut, probabil că amintirea orelor de școală dedicate educației cetățenești și inițierii în textul Constituției RSR, deși estompată, nu a dispărut cu totul. Îmi amintesc, bunăoară, acel manual cărămiziu pentru clasa a VII-a (care acum face deliciul nostalgicilor, dar și al colecționarilor, prin anticariate) pompos intitulat Constituția …

Presa culturală din România în ultimii treizeci de ani

Pentru intelectualitatea românească, ca și pentru întreaga societate, momentul istoric 1989 a coincis (dincolo de evoluțiile politice în sine), cu debutul unor așteptări entuziaste, aproape naive, deși în mare parte justificate, legate de o transformare rapidă și mai ales de substanță a contextului cultural, în concordanță cu noul cadru – democratic, spre care țintea, măcar …

Odiseea lui DS-896. Defectarea lui Petru Dumitriu (surse inedite)

Cercurile intelectuale românești și îndeosebi elita literară aveau să înregistreze un șoc, la începutul anilor 1960, odată cu răspândirea veștii că Petru Dumitriu, scriitor de anvergură al regimului comunist și unul din privilegiații acestuia, trecuse clandestin în Berlinul Occidental, alături de soție, în timpul unei călătorii de documentare desfășurate în mai multe state ale Europei …

Democrația în manualele din România. Câteva considerații

Cum au învățat elevii români din manuale despre democrație în ultimele trei decenii? Cum vor învăța? Este îndeobște cunoscut că înainte de 1989, regimul comunist din România a folosit manualele, în special cele de istorie, dar nu numai, ca vectori de propagandă și de diseminare a ideologiei oficiale. În paginile acestora, toate epocile istorice, dar …

Ce ar fi fost dacă, în 1989, nu ar fi căzut comunismul în România?

Istoricii au fost și sunt, în genere, refractari sau cel puțin reținuți, atunci când este vorba de ceea ce se numește istorie contrafactuală. Eu însumi consider acest „areal istoric“ mai degrabă secundar, dacă nu cumva de-a dreptul periferic și insignifiant, deși, fără îndoială, este de înțeles, până la un punct, tentația umană firească pentru analiza …