În primele zile ale lui 1990, era prin ianuarie, ne întrebam ce s-a terminat: 25 sau 45? Adică: regimul Ceaușescu sau comunismul? Întrebarea era scrisă și pe pereții Intercontinentalului: „Jos Ceaușescu sau jos comunismul!?“. Eram siguri că trecutul comunist, cu toată trena lui de nenorociri, se terminase. „Doamne, ce bine e să ai certitudini!“, știam …

În anii îndepărtați ai copilăriei mele se mai vorbea despre ciobanul Petrache Lupu de la Maglavit, care s-ar fi întreținut cu Dumnezeu de trei ori, în trei zile de vineri, 31 mai, 7 și 14 iunie (date culese din eternul și fascinantul (sic) internet). Fenomenul s-a manifestat, după cum era descris în anii aceia, cam …

O seară de ianuarie la Teatrul Național din București, în sala Pictura. Premiera unei piese de Slavomir Mrožek, mai puțin jucată până acum pe scenele noastre, În largul mării. Trei inși salvați pe o plută dintr-un naufragiu. Început de Shakespeare, v. Furtuna. Continuare de secolul 20. Ba și de 21?! Au, la început, înainte de …

Cică Imperiul Roman s-ar fi prăbușit din cauză că IQ-ul cetățenilor săi ar fi fost în scădere. Se înmulțiseră minele de plumb și copiii pierdeau de mici puncte cu care mai târziu ar fi câștigat un IQ ceva mai potrivit cu vremurile. Ipoteza mi se pare hazlie, deși e emisă de un ziar britanic, dar …

Cică într-o țară îndepărtată – îndepărtată de ce/ de cine? – ar întreba, logic, altcineva; insist, într-o țară, totuși, îndepărtată, zidurile amenințau să se prăbușească. Se și plasaseră peste tot niște hârtii avertizând: „Atenție, pericol de prăbușire!“ sau „Atenție, cade tencuiala!“ și altele cu aceeași temă și idee… Ce-i de făcut? se întrebau cetățenii acelei …

Acum vreo câțiva ani, nu prea mulți, a avut loc un val de eliberări din închisoare a unor infractori cunoscuți, posesori, în general, ai unor studii precare, când nu lipseau cu desăvârșire (fiind, desigur, conform lui Caragiale, „sublime”). Acești cetățeni se puseseră pe semnat lucrări, declarate științifice de către anumiți profesori, vorba aia, pe bune. …

Istoria pe care o învățam pe la școlile dintâi avea o calitate care ne-o făcea simpatică: se termina la un moment dat. Devenea, dacă nu te opreai din gândul la ea, nimic altceva decât ceea ce le spusese un clasic, ba chiar antic, profesorilor noștri, iar aceștia ne spuneau nouă: „Historia magistra vitae.“ Mă întreb …

În anii azi îndepărtați, la Cluj, a făcut furori o clipă (adică vreo câteva săptămâni) un afiș de teatru cu un titlu provocator, extrem de potrivit cu vremurile anti-religioase: „Sutiene pentru călugări“. Autorul textului era un cunoscut scriitor „intrat în rânduri“ nu doar prin carnetul roșu, ci mai ales prin comportamentul său – să zicem …

La început a fost Homer. Cu Iliada va fi debutat, dacă privim cu semi-cecitatea noastră, exersată doar vreo câteva, puține, milenii, față de nu se știe câte altele dinainte, a căror amintire nu s-a păstrat, ceea ce numim noi azi literatura sfârșiturilor. Iliada: „Cântă, zeiță…“, așa mai sună încă în urechile celor care știau să …

Cândva, acum vreo câteva decenii, rula și la noi un film intitulat tentant: Ghici cine vine la cină (Regie: Stanley Kramer, 1967). Ei, dar asta s-a întâmplat demult, noi trăim acum, când demultul a expirat, parcă-i auzi pe noii contemporani! Citeam, cam tot pe-atunci, pe sub mână, firește, o carte care a devenit numerar curent …

Sunt tot mai greu de suportat tentativele, de atâtea ori reușite, de manipulare a opiniei publice, întreprinse de către persoane și partide interesate în răspândirea unor perdele de fum la umbra cărora să se poată adăposti orice minciună, orice aranjament ticălos, ba chiar sensurile reale ale oricărui război. Mai ales în nefericiții ani electorali când… …

Într-un colț îndepărtat al celebrului cimitir Montparnasse, se află o lucrare a lui Brâncuși, plasată pe mormântul unei tinere rusoaice, Tatiana Rașevskaia, în 1910. Le Baiser/ Sărutul. Acum vreo 19 ani, niște persoane venite dinspre Est doriseră să moștenească celebra (acum) lucrare de pe mormântul rudei lor. În anul când Sărutul a fost plasat în …