Prozatorul, acest mare omnivor

în volumul epistolar Inamici publici (Polirom, 2009), Michel Houellebecq îi mărturisea „inamicului“ Bernard-Henri Lévy că întotdeauna e destabilizat de ura fățișă, dar că, întocmai ca în cazul urticariei, nu se poate abține să nu se scarpine până la sânge de câte ori citește criticile „veziculelor eczematice“ Pierre Assouline de La République des livres, Didier Jacob …



Amurg. Auroră

Roman de debut, Ținuturi în crepuscul (1974) este un pumn în plex, și chiar unul dintre cei mai eficienți, mai bine aplicați cititorului de către J.M. Coetzee, laureatul Premiului Nobel pe 2003. Colând două narațiuni – prima, Proiectul Vietnam, depănată de un specialist în mitografie de la Departamentul de Apărare al SUA, Eugene Dawn, cea …



Autoficțiunea ca limpezire

Într-un interviu acordat în 1996 unor absolvenți ai Universității Boulder – Colorado, unde a predat scriere creativă, Lucia Berlin dădea următorul răspuns la întrebarea Care e poetica Dvs.?: „Nu am idee. Nu-mi place să plasez ceea ce fac sub numele de poetică“. Scriitoarea nu era înadins sibilinică. La fel ca în proza pe care o …



Lumea este scrisă

Profesor de literatură comparată la Harvard, Martin Puchner continuă, în volumul Lumea scrisă, pledoaria în favoarea durabilității și supleței conceptului de literatură universală, inventat de compatriotul său, Goethe, în urmă cu aproape 200 de ani, perspectiva holistică fiindu-i stimulată și de experiența în calitate de coordonator al Antologiei Norton de literatură universală (ediția a 3-a …



Un Shakespeare pentru scenă, dar și pentru pagină

Deși traduse cu gândul în primul rând la scenă și deci urmând principiul că replicile trebuie să conțină toți nutrienții de semnificație și expresie ai originalului, dat fiind că actorul nu poate declama notele de subsol, piesele shakespeariene în versiunea coordonată de George Volceanov reconciliază omul și spectatorul de teatru cu filologul și cititorul, consumatorul …