Versuri

Cuvintele rochii de mătase cu care îmi îmbrac vocea când pleacă spre lume în urma lor vin eu ascunzând mușcătura șarpelui nu e nevoie să-mi arăt chipul însă mânuiesc sunetele ca un păpușar le încălzesc la temperatura sufletului curăț și pansez dileme crescute în priviri șoaptele mele înfloresc la căpătâiul fiecărui refugiat te-aș fi scos …