Poetul bătrân și portocala
N-am fost cel ales dar s-a întâmplat
să primesc din haosul stelar
darul senectuții
îngăduit de hazard până când? până unde?
Acum un om bătrân s-a culcat în mine.
O, tu nou venit nu mi-ai bătut în poartă
apă și pâine ți-am dat și nu te cunosc.
Acum tâmpla mea tot mai des atinge
câlcâiul lui Dumnezeu
și asta mă sperie.
Ca o întâlnire cu gheața.
Așa ești TU.
Acum și pe îngerul meu păzitor îl doare
spatele
și asta mă vindecă de tinerețe.
Acum senectute dacă tot ai venit rămâi
să povestim despre năravuri și morminte
dar hei să nu grăbești cumpărăturile negre.
De mult păstrez pentru tine
o portocală
ție ți-o dăruiesc s-o rostogolești prin toată
copilăria.