Apariții editoriale
Am primit la redacție un volum elegant, apărut la apărut sub sigla editurii eLiteratura, intitulat O baladă de vis: Miorița, oița năzdrăvană. Interpretare inspirată de psihana liză, semnat de Adrian George Sahlean. Iată cum este prezentată cartea într-un succint text introductiv datorat Sandei Golopenția: „Cu volumul de față, Adrian George Sahlean continuă explorarea care a dus la traducerile de acum larg cunoscute și apreciate din opera lui Eminescu. Și de data aceasta , el alege să vorbească despre un monument al culturii noastre: balada Miorița, de care s-a ocupat în fapt acum mulți ani, consacrându-i o teză de doctorat în domeniul psihanalizei. Regăsind în textul mioritic elemente ale relației totale mamă-copil nou-născut, el înnoiește perspectiva din care putem reflecta la o baladă care continuă să ne ofere surprize. Volumul alătură analizei, în care regăsim acribia lingvistică cu care ne-au obișnuit traducerile din Eminescu, o traducere în limba engleză a baladei care se cere la rândul ei salutată.” O recenzie a cărții, semnată de Ana-Maria Bănică, se poate citi în numărul 29/2025 al României literare
Un alt volum care se remarcă prin condițiile grafice deosebite este antologia 387 de poeme, care reunește versuri semnate de Șerban Foarță, Gheorghe Grigurcu, Miron Kiropol și Nicolae Tzone. Cartea, apărută la Editura Vinea, este prefațată de un critic prestigios, Ion Pop: „Se regăsesc în această amplă antologie patru poeți foarte diferiți, atât ca universuri imaginare cât și ca structură verbală a textelor. Poeme de mare cuprindere, în care semne ale realului intră în osmoză cu lumea fantasmelor și a viselor, stau alături cu formula ascetică, de strictă concentrare simbolică și reflexivă a aforismului, meditația spiritual-metafizică modelată ritualic se învecinează cu ingenioase jocuri ale fanteziei care adună în pagini himere impalpabile prinse în ritmul ingenios al sonorităților, deopotrivă liber și savant îmbinate. Șerban Foarță, Gheorghe Grigurcu, Miron Kiropol și Nicolae Tzone stau sub sigla Editurii Vinea, într-o curajoasă, spectaculoasă desfășurare de discursuri lirice invitând la o comuniune festivă. S-ar putea spune (…) multe lucruri despre poeții și poeziile care se regăsesc împreună în acest volum, ce armonizează, sub semnul prieteniei și respectului între generații cele patru voci ale unor autori de certă valoare.”
În fine, semnalăm trei volume sub o unică semnătură, a lui Cassian Maria Spiridon, care își marchează astfel împlinirea unei vârste semnificative. E vorba despre cărțile Despre pesimismul bine temperat (Editura Eikon), care adună texte publicate în Convorbiri literare, între decembrie 2021 și iunie 2023, și Terorismul deghizat al corectitudinii politice (Editura Tracus Arte), care adună texte publicate tot în Convorbiri literare, între iulie 2023 și ianuarie 2025; cele două tomuri „încearcă a fi o istorie în desfășurare a vieții publicistice și de idei, dar și a vieții literare naționale”. Cea de-a treia apariție editorială este un amplu volum de versuri intitulat Cu o bufniță pe umăr și vede lumina tiparului la Editura Junimea, în colecția Cantos. (Cronicar)
Reviste literare – din sumar
Luceafărul de dimineață (nr. 8, 2025). Revista marchează cei 110 ani scurși de la nașterea lui Gellu Naum printr-un articol al lui Dan Stanca, intitulat Gellu Naum – poetul inimitabil. La rubrica de cronică literară, Horia Gârbea, slujind noua orientare a revistei, de a avea în centrul atenției literatura tinerilor autori, sub titlul Romanele nimicului, analizează un roman de debut semnat de Silvia Dumitru. Sub genericul Poezia de azi, ne este propusă o pagină de versuri de Hanna Bota, din volumul în pregătire Mina – noi, toate. Versuri publică și doi poeți tineri, Cosmin Andrei Tudor și Tudor Ștefan Goția. La rubrica sa permanentă „Literatura de azi“, Răzvan Voncu scrie despre prejudecățile inverse – hibridizarea genurilor. Interviul realizat de Ion Bogdan Ștefănescu îl are invitat pe Cristian Iftode, „un filosof pentru neliniștile dumneavoastră“. Putem citi numeroase recenzii; ele sunt dedicate majoritar tot cărților scrise de tineri scriitori și sunt semnate de Mihaela Stanciu, Andrea H. Hedeș, Emil Lungeanu, Ella Leynard, Monica Grosu, Ana Dobre, Simona-Grazia Dima, Flaviu-George Predescu, Evelyne Croitoru, Alexandru Jurcan, Virgil Rațiu, Gela Enea și Sorin Despot. Tot despre un debut scrie și Ioana Diaconescu la rubrica Ishtar. Semnalăm și alte rubrici permanente: Opinii radicale de Dan Stanca și Țigla de pe casă de Aurel Maria Baros. Pe Aurel Maria Baros îl întâlnim și în ipostaza de cronicar al artelor vizuale, unde scrie despre Mircea Cantor (Cămășile și alte instalații). De citit cronica de film, avându-l titular pe Angelo Mitchievici (Interkontinental: varză à la Cluj), ca și cronica de teatru a lui Doru Mareș (Spectacolul pânzei de păianjen).
Ramuri (nr. 7, 2025). Am reținut din cuprinsul revistei craiovene: editorialul lui Gabriel Coșoveanu intitulat Virgil Nemoianu, dialecticianul religios; Un vers din Dimov sau din Brumaru – proză de Cătălin Pavel; „Răzlețe“ (Ne aflăm aici și acum) de Gheorghe Grigurcu și „Semnal(e)“ (Veacul înaintează) de Nicolae Prelipceanu; Surghinul proză de Andreea Răsuceanu și un poem de Gabriela Gheorghișor; „Idei & istorii“ (Căderea comunismului, văzută din două luntri) de Mihai Ghițulescu; „Gambitul lecturii“ (Cofesiune maioresciană) de Gabriel Nedelea; „Focus“ (Cinci pentru vacanță) de Cristian Pătrășconiu; dialogul lui Robert Șerban cu Adriana Babeți; articolul Răsfăț intelectual, delicii literare și un lung prilej de savoare de Doina-Adriana Nicolăiță; Un nou omagiu adus la Craiova poetului rondelurilor de Ion Munteanu; cronici la carte străină de Viorica Gligor și Gabriela Păsărin; Avanpremieră editorială: Emily Howes – Fiicele pictorului; și carnetul plastic de Cătălin Davidescu (Din Craiova, cu patimă: fantaști, excentrici, ambițioși).
Apostrof (nr. 7, 2025). Revista clujeană se deschide cu textul din rubrica permanentă a lui Răzvan Voncu „Mizele literaturii“ – Viața mea e un roman; Cristian Vasile semnează două pagini consacrate vieții și operei lui Mihai Ralea; cronicile literare sunt semnate de Dan Gulea, Mircea Moț și Ștefan Melancu; în rubrica sa „Jurnal de cărți“, Ion Bogdan Lefter evocă „librăriile d’antan“. „Dosarul“ revistei este realizat de Ion Pop, care oferă redacției câteva documente prețioase, schimburile de mesaje cu scriitorul Victor Valeriu Martinescu (1910 – 1994). Foarte interesantă este ancheta extinsă a revistei, Evadarea în librărie, la care participă un număr impresionant de autori: Hanna Bota, Ștefan Borbely, Gabriel Coșoveanu, Gellu Dorian, Horia Gârbea, Gheorghe Glodeanu, Dan Gulea, Vasile Igna, Alexandru Jurcan, Adrian Lesenciuc, Radu Mârza, Iulia Micu, Alex Moldovan, Mircea Moț, Mihaela Mudure, Delia Muntean, Doina Adriana Nicolăiță, Olimpiu Nușfelean, Dan Perșa, Ioan F. Pop, Ion Pop, Mircea Popa, Simona Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Virgil Rațiu, Daniel Săuca, Robert Șerban, Ileana Urcan, Cristian Vasile, Lucian Vasiliu și Răzvan Voncu.
Răsfoind revistele literare, acestea trei, dar și altele, observăm cu ușurință un anumit detaliu. Și anume: există o seamă de scriitori foarte activi, care se regăsesc simultan în mai multe locuri din peisajul publicisticii noastre literare; după ce se achită de obligațiile ce le revin în redacțiile proprii, aceștia mai au energia, iată, să contribuie și la conturarea textuală a altor reviste. Între ei, regăsim și redactori ori colaboratori permanenți ai României literare. Dacă revistele apelează la „importuri“, ce să înțelegem, că sunt prea multe periodice culturale și prea puțini scriitori credibili valoric? (Cronicar)
Cum devine treaba cu bursele
După 1990, când mărinimia statului nu-și mai ajungea sieși, în ajunul începerii unui nou an școlar, pe coridoarele școlii era aglomerație mare: persoane predominant feminine, cu dosare în mână, dosare completate ca la carte (un notar ar păli de invidie!), urmând a fi depuse în vederea obținerii de burse. Toate, fără excepție, primeau aviz pozitiv, căci unele dovedeau cu actele de rigoare că familia elevului în cauză are venituri care nu depășesc plafonul prevăzut de lege, iar cele mai multe conțineau câte o declarație pe proprie răspundere, legalizată!, precum că familia respectivă nu are niciun venit… La mirarea legitimă a oamenilor școlii, care se întrebau din ce-or fi trăind familiile cu pricina, lipsite în totalitate de venituri, nu s-a primit niciodată un răspuns concludent.
Pe parcursul anului școlar, părinții bursierilor nu veneau să întrebe cum învață fiul/fiica lor, în schimb, veneau să se intereseze dacă au sosit bursele… Cel mai adesea, se întâmpla ca bursierul să cumuleze numeroase absențe, care atrăgeau scăderea notei la purtare sau vreo două-trei corigențe – toate acestea având ca efect sistarea bursei. Atunci, părinții veneau… cu scandal și cu impresia că profesorii și-au însușit banii care, în opinia lor, a revoltaților, li se cuveneau indiferent de situație. Nu spun că nu existau și elevi care chiar meritau acest ajutor, dar, numeric, le erau inferiori celorlalți.
Aș fi vrut să adaug și câte ceva despre bursele de merit, despre afirmația că notele nu reflectă întotdeauna realitatea, dar, la un post tv, este intervievată o proaspătă absolventă de liceu, care, susținând bacul și primind la Română media 9,40, a făcut contestație, obținând, în final, media 10: „Nu că m-aș fi simțit neîndreptățită, dar…“ Da, chiar așa a spus absolventa, probabil, cu bursă de merit, confundând a fi nedreptățit (a fi victima unei nedreptăți) cu a fi neîndreptățit (a nu avea dreptate să pretinzi ceva).
Cât despre bursele studențești, pot vorbi doar din amintiri… Dintre colegii mei de an, nimeni, nici chiar șeful de promoție, n-a avut bursă de merit… Nici azi nu pricep: bursele sociale, fiind burse sociale, nu de merit, de ce erau condiționate de o anumită medie și nu doar de promovabilitate?! Apoi, din suma de 420 lei – reprezentând bursa integrală – erau reținute vacanțele; respectiv, vacanța de iarnă, vacanța intersemestrială, vacanța de vară, dar și zilele de 1-2 Mai, sărbători legale; deci, din cele 12 luni ale anului, doar vreo 4-5, luam bursa întreagă. Precizare: studenții de la cursurile de zi nu aveau voie să se angajeze, dar nici n-aveau cum s-o facă, fiindcă prezența la cursuri și seminare era obligatorie. (Carmen Focșa)