Scriitori din Basarabia

La Editura „Știința“ din Chișinău a apărut, în 2023, volumul lui Daniel Cristea-Enache, Scriitori din Basarabia. Studii literare. Cartea este dedicată criticului și istoricului literar Valeriu Cristea și părinților acestuia, Nadejda și Petru, scriitori basarabeni. Investigația conține două părți distincte, aproximativ egale ca întindere. Prima secțiune reunește șapte Scriitori din spațiul basarabean: Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Grigore Vieru, Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Dumitru Crudu și Liliana Corobca. În mod simetric, partea a doua se ocupă de cinci Scriitori cu origini basarabene: A.E. Baconsky, Leonid Dimov, Gheorghe Grigurcu, Emil Brumaru și Paul Goma. Lucrarea se încheie cu o postfață elogioasă semnată de Alex Ștefănescu, în care reputatul exeget remarcă profesionalismul de care dă dovadă autorul cărții. Acesta are meritul de a fi contribuit la „secarea Prutului“ ce desparte în mod artificial două fațete ale aceleiași literaturi. Autorul Istoriei literaturii române contemporane atrage atenția asupra faptului că Daniel Cristea-Enache a realizat „prima carte serioasă dedicată acestui subiect“. Deși nu are amploarea unei lucrări de sinteză, ea are meritul de a atrage atenția asupra unor nume reprezentative pentru literatura română din Basarabia. Bazându-se pe o foarte bună cunoaștere a realităților culturale de dincolo de Prut, studiul reprezintă o atentă reconsiderare a operelor scriitorilor basarabeni. Daniel Cristea-Enache menționează cu reală plăcere și performanțele criticilor literari de la Chișinău, dar, în același timp, observă cu tristețe lipsa lor de ecou în spațiul cultural bucureștean. Dacă despre scriitorii prezenți în cea de a doua secțiune a cărții a curs deja multă cerneală, cei comentați în prima parte sunt mult mai puțin cunoscuți de către cititorii de dincoace de Prut. Creatorii investigați aparțin unor generații diferite, care și-au asumat variate formule artistice. Spre deosebire de spațiile limitative ale cronicilor de întâmpinare, Daniel Cristea Enache simte nevoia revenirii asupra unor cărți reprezentative pe dimensiunile mult mai generoase oferite de studiile literare. Exegetul vorbește despre exigența cu care a parcurs creațiile scriitorilor basarabeni, spiritul critic alcătuind o formă de respect la adresa operelor investigate. În cadrul interpretării, criticul a ținut cont de cadrul social-politic în care au apărut operele studiate. De asemenea, judecățile de valoare emise au fost confruntate, în mod constant, cu opiniile unor critici și istorici literari de pe ambele maluri ale Prutului. Într-adevăr, dincolo de incisivitatea, profunzimea și de obiectivitatea comentariilor, studiile realizate de exeget se impun prin meticulosul aparat critic utilizat. Numeroasele note vorbesc despre lecturile vaste ale lui Daniel Cristea-Enache, care se dovedește un foarte bun cunoscător al literaturii române din Basarabia. Sugestive sunt și citatele așezate în fruntea celor două părți ale cărții. Astfel, secțiunea consacrată Scriitorilor din spațiul basarabean se deschide cu o afirmație emblematică a lui Grigore Vieru: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul“. În cazul Scriitorilor cu origini basarabene care și-au dus existența dincoace de Prut, Daniel Cristea-Enache se oprește la o confesiune exemplară a lui Gheorghe Grigurcu: „Basarabia a fost, la propriu, crâmpeiul meu de Paradis“. Comentariile exegetului vizează mai întâi scrierile a doi prozatori canonici, Ion Druță și Vladimir Beșleagă, urmăriți în două reeditări. Este vorba despre romanele Clopotnița și Zbor frânt. Vladimir Beșleagă este considerat „cel mai important prozator basarabean al secolului XX“, motiv pentru care se sugerează necesitatea integrării lui cât mai rapide printre valorile majore ale literaturii române. Daniel Cristea-Enache rămâne același critic exigent și atunci când vorbește despre Grigore Vieru, scriitorul mesianic al Basarabiei. El se dezice atât de perspectiva hagiografică ce planează asupra operei poetului, cât și de rezerva superioară exprimată de unii „dâmbovițeni elitari și relativiști“. Cartea lui Daniel-Cristea-Enache are o importantă funcție recuperatorie. Ea atrage atenția asupra operei a doi autori mai puțin cunoscuți, exponenți ai noii poetici basarabene. Este vorba despre Eugen Cioclea, considerat „un nume extrem de important în poezia basarabeană“, și de Grigore Chiper. Dintre „scriitorii cu viitor“, exegetul mizează pe Dumitru Crudu și pe Liliana Corobca. Realizând o punte simbolică între București și Chișinău, recenta carte a lui Daniel Cristea-Enache poate constitui un prim pas în vederea elaborării unei istorii a literaturii române din Basarabia.