Nu m-aș baza pe stoici
Se spune că la Roma
exista un „monument”
constituțional
un sistem bizar de adopție
a succesorilor împăraților
Adopția era ratificată
de oligarhia militară
Marcus Aurelius
admirabil în alte privințe
a uitat
că misiunea sa era să aleagă
un urmaș bun pentru Roma
A ales unul bun pentru
sufletul său, pe propriul fiu
Comodus
iată ceva ce un sceptic
nu ar face niciodată.
Colajul Wittgenstein
Un general austriac a spus cuiva:
„Am să mă gândesc la tine
după moartea mea,
dacă acest lucru va fi posibil.”
Lucrurile stau așa:
să presupunem că
cineva ar spune,
„Wittgenstein,
dacă tu nu consideri boala o pedeapsă,
atunci ce crezi despre boală?”
Aș răspunde:
nu am niciun fel de idei despre pedeapsă.
Cină cu ruda săracă a terenului de golf
Un teren impecabil întreținut
de fotbal sau rugby
reprezintă
ceva înrudit cu terenul de golf.
Am înțeles asta în mod precis
atunci cînd am fost invitat
împreună cu mai tinerii mei prieteni
la o cină
în loja finanțatorilor
echipei de rugby
din Clermont-Ferrand.
O cină simplă
care sub nocturna puternică a stadionului gol
devenise ceva complicat:
un omagiu complet
dar ce intensitate avea acel ceva
care mereu nu se lăsa spus
un omagiu adus
oamenilor britanici de alți oameni.
Ghilimelele pentru Europa de Est
Momentul dificil pentru o giruetă
apare în sezonul
în care se depune chiciura.
odată acoperită de chiciură
viața giruetei
e la mîna vitezei
și a direcției vîntului.
Am rupt fără să vreau cîteva giruete
mă pricep
Wajda cita
un catren
care circula în anii ‘80 în Polonia:
„dacă gândești – nu vorbi
Daca vorbești – nu scrie
Dacă scrii – nu semna
Dacă ai semnat – nu te mai mira!”
Pentru cei care obiectează
că v-am plasat puțin sirop
răspunde astăzi Gombrowicz:
„Nu sînt un prost,
atîta doar
că mă aflu într-o situație proastă.”
*
Chelnerul meu preferat
nu-mi spune niciodată
„să aveți o zi bună”.
apreciez asta
mai mult decât un secret
din bucătărie
despre rău și bine
adică
despre ce ar trebui să aleg
din topul fictiv al prospețimii locale
nu am epuizat probabilitatea
de a fi altruist
caut și tot caut ceva
de parcă
din orașul ăsta
frumusețea nu ar fi fost
extrasă cu grijă.
oricum
nimeni nu pare îngrijorat
că frumusețea
nu se prezintă la niciun apel
Am devenit probabil campionii
frumuseții interioare lăuntrice
asta credem zilnic degeaba.
*
Primavara asta
contribuie
pour une large part
la o vară pierdută
voi fi atît de prietenos
încît lumea va crede
că m-am plictisit de mine
De fapt,
sînt prea plin de „coerență cognitivă”
așa că e periculos
să intre
mai mult de o vrabie
și un vînticel
prin iarba proaspăt tunsă
sper să rămîn
cât mai mult
în raza lor de acțiune
pentru că
la capătul lui august
e prea tîrziu
Pînă și cameristele dorm
cu bagajele la ușă
*
A început în 1913 în Norvegia.
nu știa destulă filozofie
nici nu citise destul
S-a plimbat cu manuscrisul
până în 1921
prin războaiele Imperiului
pe frontul italian
unde a fost luat prizonier în 1918
Textul nu avea nici măcar
un nume.
Moore credea că îi trebuia
un nume respectabil.
El l-a botezat
Tractatus logico-philosophicus
E clar
titlul nu era prea grozav.
iar textul nu era bun de mare lucru
așa că Wittgenstein
îl folosește ca teză de doctorat.
Apoi s-a dovedit
un perfect boule de neige
care a umilit
alte pretenții de capodoperă
din epocă