Evadare din ashran
mi-a spus că o dată la 10 luni
merge într-un ashran
am ciulit urechea
ca un berbec
fiindcă am înțeles astrahan
și-am întrebat
unde?
nu i s-a părut ciudat
că la vârsta mea
habar n-aveam ce-nseamnă
mi-a explicat atât de calm
cu atât de multe detalii
cu paranteze peste paranteze
încât
la un moment dat
a intrat în transă și brusc
a-nceput să leviteze
nu mint și nu exagerez
s-a ridicat cam de-un deget de la podea
stătea neclintită în lotus
când
dintr-odată
ochii i s-au dat peste cap
am privit-o îngrozit
apoi i-am tras o palmă
ca un țăran
pentru care singurul loc
de împăcare cu sine
e moartea
Funda roșie
orice cadou ascunde o meschinărie
ca un mut
care știe cuvintele
dar nu le poate rosti
Aventuri și cochetării
o femeie trebuie să fie cochetă
și când duce gunoiul
îmi spunea tanti Rina
după ce ieșea din scară și o pornea cu găleata
spre tomberoane
eu zâmbeam
fiindcă-mi plăcea de ea
și fiindcă citisem chestia asta prin cărți
dar nu-mi bătusem niciodată capul prea tare
până să ne mutăm în bloc cu tanti
arăta ca o păpușă
iar când trecea pe-aproape
parfumul ei îmi umplea gura cu scuipat
încât trebuia să înghit repede
ca să-i răspund la întrebările
despre școală învățătoare părinți vacanță teme
despre alimentara din cartier
tanti Rina știa că toți bărbații
mari și mici
de la toate scările vorbeam despre ea
visam la ea
ne iubeam cu ea
în băile sau în camerele noastre
ba uneori
când eram mai mulți și prindeam curaj
chiar acolo
pe băncile din fața blocului
dar ea nu se supăra niciodată
fiindcă era de gașcă generoasă
și le dădea mamelor noastre cu împrumut
ulei zahăr ness praf de copt drojdie
iar pe noi ne servea cu caramele și dropsuri
când venea de la serviciu
„ca să creșteți mari“
și după ce intra în casa scării
noi creșteam instantaneu
adevărul e că aș putea merge mai departe
până la ziua în care coboram ca să ies la joacă
când tanti Rina a deschis ușa apartamentului ei
și m-a rugat să vin puțin
am intrat ca hipnotizat
iar ea a-nchis ușa cu yala
m-a luat de mână și m-a dus
dar nu
n-o să scriu asta
ar fi o cocoșerie
și aș mai strica și poemul
Dispariția
păpușa nu mai avea demult ochi
dar era cuminte și frumoasă
părul lung îi acoperea orbitele
stătea în picioare dreaptă
cu una dintre mâini puțin întinsă
ca un cerșetor discret
căruia ți-e jenă să nu-i dai
o bancnotă mai mare
uneori
când venea să te viziteze
și se plictisea de întrebările
pe care i le puneai
fiica ta o pieptăna
iar apoi îi aranja și mai bine părul
încât nimeni n-ar fi bănuit drama
ai să râzi
dar într-o zi păpușa a dispărut
și-ai fost făcut în toate chipurile
când i-ai întrebat insistent pe cei din familie
dacă nu cumva au luat-o din greșeală
fiica ta a venit și mai rar
însă de fiecare dată
avea grijă să te mângâie pe cap
și să-ți spună la plecare
din ușă
nu dezarma tata
nu dezarma
* * *
nevinovat
ca glonțul tras în sus de bucurie ce lovește
întâmplător o pasăre
La schimbare
ultima zi de vară vine încet
ca o elevă scoasă la tablă
temătoare că o să-i cadă fiţuicile
de sub rochiță
și ceilalți toți
o să râdă de ea
Mică elegie
încet
încet
ca un șarpe sătul
ce nici limba n-o mai scoate
ca să dibuiască drumul
ori să-și păzească
eventual
pielea
se-apropie toamna
dispar
de pe unde erau aruncate
sticlele și borcanele
apare folia cu aspirină
și-o preocupare generală
pentru soarta verzelor
mai ales
inimile se micesc odată cu ziua
bețivii nimeresc din ce în ce mai des
adevărul
și se prefac tot mai convingători
că nu-și găsesc
casele
dintre păsări
doar cele urâte nu pleacă
vin cu speranța
că vor trece mai departe
cei care dau restanțele
în loc să se bucure
proștii
c-ar putea repeta
ce e imposibil de repetat
pentru restul lumii:
anul
(din volumul Aproape nimic sigur, în curs de apariție la Editura Cartier)