Din revistele literare
Revista „Ramuri“ (nr. 4) se deschide cu un amplu editorial al lui Gabriel Coșoveanu dedicat lui Nicolae Manolescu: „În totalitatea operei manolesciene nu oficiază «un păstor al rostirii», ci un profesor crezând în le plaisir du texte, capabil să recunoască faptul că a scris ceva despre ce și-ar dori să placă. Nu-l mai putem vedea, de-acum, pe omul mereu pregătit să explice, ca să repete acest crez – rămâne, pentru literatul nativ, lecția lui.“ De altfel, revista craioveană publică un întreg grupaj, substanțial, de articole în care este evocată personalitatea excepționalului critic: Gabriela Gheorghișor – Din lecțiile magistrului Nicolae Manolescu, Gabriel Nedelea – Lecția entuziasmului impersonal, Ion Bogdan Lefter – Secvențe la despărțire, Traian Dobrinescu – O prietenie tăcută. Din același număr, am reținut capitolul de cronici literare semnate de Gabriel Nedelea (despre Siberia de la capătul drumului de Traian Dobrinescu), Ștefan Vlăduțescu (despre Marea carte a uitării de Gabriel Chifu), Gela Enea (despre William Shakespeare, Iulius Cezar, repovestit de Horia Gârbea), Viorica Gligor (despre Provocarea Ierusalimului de Eric-Emmanuel Schmitt) și Gabriela Păsărin (despre Eu cânt și muntele dansează de Irene Solá), ca și rubricile fixe, de fiecare dată atractive, avându-i titulari pe Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu, Cătălin Davidescu și Cătălin Pavel.
Revista „Expres cultural“ (nr. 3) aduce în discuție, prin articolul semnat de Liviu Ioan Stoiciu în rubrica sa permanentă din pag. 3, o temă îngrijorătoare, care ar merita o dezbatere serioasă, temă enunțată chiar de titlul acestui text: Viitorul revistelor literare a trecut. Din sumarul echilibrat al revistei ieșene ne-au reținut atenția: editorialul lui Nicolae Panaite, directorul publicației, intitulat De luat aminte, cronici la câteva volume bune de versuri de Al Cistelecan (despre Artemis de Gabriel Nicolae Mihăilă), Vasile Fluturel (despre Memoria fumului de Ștefan Mitroi) și Alexandru Cazacu (despre Anotimpuri impare de Flavia Adam), paginile semnate de Gabriel Mardare despre Luca Pițu și de Geo Vasile despre Cristian Popescu, grupajul aniversar Gabriel Chifu (cu texte de Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Adrian Alui Gheorghe, Lucian Vasiliu și Traian D. Lazăr), ca și contribuțiile datorate lui Ioan Adam, Magda Ursache, Nicolae Tzone, Dan Bogdan Hanu, Leo Butnaru, Grigore Ilisei și Constantin Pricop.
Menționăm apariția unei noi publicații adresate celor mai mici cititori: Dimineața cuvintelor, subintitulată revistă cultural-educativă pentru copii și tineret. Publicația este o inițiativă a Filialei București – Literatură pentru copii și tineret, și apare sub direcția președintelui acestei filiale, Petre Crăciun, care semnează și editorialul primului număr. Revista arată foarte bine și are un conținut de calitate. Sunt prezenți în numărul inaugural, între alții: Ana Blandiana, Alex Ștefănescu, Varujan Vosganian, Arcadie Suceveanu, Spiridon Vangheli, Simona Preda, Alexandru Mironov, Florentina Chifu și Passionaria Stoicescu. Dimineața cuvintelor – o revistă care, aflată la început de drum, pășește cu dreptul!
Semnalăm și numărul 7 al revistei „De spiritu et anima“, revistă a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“ – un exemplu de bun-gust și de eleganță grafică și cu un conținut remarcabil din care spicuim: Biblioteca, un spațiu oficial al ideilor? de Flaviu George Predescu, Nicolae Iorga și G. Călinescu între academic și politic de Eugen Gabor, Turnul Colței, un punct de reper pe harta Bucureștiului literar de Andreea Răsuceanu, Cinci scrisori inedite adresate lui Camil Petrescu și aflate în colecțiile BCU „Carol I“ de Carmen Constantinescu, Biblioteca publică din Calgary, între tradiție și noutate de Ana-Maria Florea și Activitatea de bibliotecar a lui August Treboniu Laurian de Maria Andreia Fanea.
Din numărul 3 al revistei clujene „Steaua“, cu multe subiecte și semnături de interes, atragem atenția aici asupra interviului cu Aurel Pantea, realizat de Daniel Moșoiu. Iată ce spune poetul despre satul natal, Chețani: „Mă duc destul de rar. Părinții mei sunt îngropați în cimitirul satului, am avut o soră care a murit, și mai am, în viață, veri și nepoți. Mă duc și îi regăsesc tot mai schimbați, intervine și o anumită distanță, nu afectivă, ci melancolică, atunci când mă întâlnesc cu ei. Satul copilăriei mele nu mai există, nu mai există casele, oamenii, au murit două generații de când sunt eu în viață, recunosc în chipul unui copil chipul tatălui sau chipul mamei sau pe cel al bunicului. Satul pe care-l știam îl port doar în memoria mea. M-aș bucura ca, înainte de a trece și eu dincolo, să scriu ceva despre satul acesta din memoria mea.“ După cum se vede, revistele literare încă înseamnă mediul benefic în care se adăpostește și supraviețuiește literatura contemporană. Lectură plăcută! (Cronicar)
„Romanul“ Luceafărul și România educată
E o poveste deja cunoscută la nivel național: o profesoară de limba română de la un liceu de prestigiu din Buzău e de neclintit din poziția sa, deși în mai multe rânduri a dovedit, se pare, o profundă nepricepere în domeniul său. Între altele, a spus elevilor că „Luceafărul“ este un roman. Profesoara este, se pare, susținută de Inspectoratul Școlar. Urmarea e, deocamdată, că directoarea liceului în cauză – e vorba despre Colegiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu“ din Buzău – și-a înaintat demisia în semn de protest față de menținerea în funcție a profesoarei mai sus pomenite și, în mod aparte, față de poziția Inspectoratului Școlar Județean. „De aproape o lună a trebuit să privesc în ochii elevilor și ai părinților care nu mai puteau tolera situația ivită la clasă: faptul că un profesor de Limbă și literatură română este incapabil să susțină ora. Nu mai spun la un nivel ridicat, e vorba de erori grave, de confuzii între termeni, de dezacorduri, ceea ce este absolut inadmisibil. Am cercetat și s-a dovedit că tot ce au spus părinții și elevii era adevărat.“, declară directoarea demisionară (citată de edupedu.ro). Două foarte scurte comentarii: pe de o parte, dacă Luceafărul e un roman, atunci să mergem mai departe: Ion și Pădurea spânzuraților sunt haiku-uri; Somnoroare păsărele e o amplă epopee; Moromeții – o elegie; O scrisoare pierdută – (desigur!) o doină; Orbitor – un gazel (nu o gazelă!!!); Craii de Curtea-Veche – un imn. Și tot așa. Pe de altă parte – exemplul de la Buzău e elocvent pentru ce înseamnă, cu adevărat, „România educată“: mediocritate (și pe persoană fizică, și instituțională), impostură, PCR – Pile, Cunoștințe și Relații. Cu educația: mai la urmă! Sau deloc. Un „roman“ și „România educată“, de fapt… (Cronicar)
Conferințele „Despre lumea în care trăim“, ediția a șaptea – Ateneul Român, 18–20 mai
În cele trei zile ale celei mai recente ediții a Conferințelor „Despre lumea în care trăim“, vor fi prezenți pe scena Ateneului Român: Alexandru N. Stermin, Catherine Nixey, Victor Ieronim Stoichiță, Cristian Mureșan, Gabriel Liiceanu, alături de partenerii lor de dialog, Radu Paraschivescu, Cătălin Striblea, Mihaela Dedeoglu și Horia-Roman Patapievici. Temele abordate cu această ocazie sunt următoarele: „În căutarea tribului pierdut: Omul și Natura“;„Cum se nimicește un demon și cum înving religiile“;„Noi și ceilalți: Emergența străinului în arta vizuală occidentală“; „Capitalismul încotro?“; „Ce ne facem cu specia umană. Este oare cu putință conviețuirea?“. Biletele pentru accesul în sala Ateneului, cele pentru vizionarea online a evenimentului și abonamentele care permit participarea la toate conferințele acestei ediții sunt disponibile pe platforma Eventbook. (Reporter)