Neuitatul Balzac, autorul imensului ciclul de romane și povestiri intitulat Comedia umană – aluzie respectuoasă la Divina comedie a lui Dante, citea și admira piesele scrise de Shakespeare cu două secole mai devreme. Cărțile lui făceau adesea aluzie la ele, ca, de pildă, în romanul Moș Goriot, unde fiicele protagonistului sunt amândouă crude și nerecunoscătore față de tatăl lor căruia îi datorează succesul în lumea bună, semănând cu Goneril și Regan, fetele regelui Lear în tragedia lui Shakespeare. Încă și mai dureros, în timp ce în Regele Lear cel puțin Cordelia, a treia fiică, se poartă în cele din urmă ca un înger, în romanul lui Balzac ingratitudinea e ultimul cuvânt.
Și Furtuna, de care am vorbit rândul trecut, l-a inspirat pe Balzac, în special în nuvela Interdicția (1836), ceva mai puțin cunoscută. Multă vreme, cele mai apreciate și mai frecvent traduse cărți de Balzac identificau și descriau fără milă defectele lumii unde trăise el: puterea nelimitată a banilor, constituirea unei vaste birocrații capabile să controleze cele mai mici detalii ale vieții în comun, legile nedrepte care îi protejau pe bărbați și nu pe femei, și, cel mai tulburător, dispariția normelor morale într-o perioadă în care regimurile politice, metodele de a reuși în viață și elitele momentan la putere se schimbau la fiecare câțiva ani. E vorba de cărți ca Eugénie Grandet, Colonelul Chabert, Verișoara Bette, Femeia la treizeci de ani, Iluzii pierdute și Strălucirea și suferințele curtezanelor.
În nuvela Interdicția, dimpotrivă, generozitatea și noblețea sunt mai presus decât egoismul financiar. Marchiza d’Espard, una dintre cele mai elegante doamne la modă în Parisul anilor 1820, îl dă în judecată pe soțul ei de care se despărțise legal de mai bine de un deceniu. Divorțul pe atunci neexistând în Franța, despărțirea legală stabilea o separație financiară completă între cei doi soți și, în acest caz, acorda dlui d’Espard întreaga responsabilitate a creșterii celor doi băieți ai familiei. Or, susținea plângerea soției, comportamentul financiar al dlui d’Espard devenise de un timp încoace atât de irațional și de inexplicabil încât singura cauză posibilă era o depresiune nervoasă care, agravându-se treptat, atinsese nivelul demenței.
Despre ce comportament era vorba? Conform plângerii soției lui, dl d’Espard dăduse fără nicio explicație sume enorme unei femei în vârstă, de o urâțenie neobișnuită, și se ocupase cu deosebită grijă de cariera și de căsătoria fiului ei, deși nicio rațiune normală, fie chiar una pe care moralitatea ar condamna-o (aluzie la un eventual raport erotic) n-ar fi putut să explice purtarea lui. În concluzie, ea cerea ca tribunalul să-i interzică dlui d’Espard luarea oricărui fel de decizii privitoare la averea lui.
Cel care urma să se ocupe de acest proces era judecătorul Popinot, foarte capabil, dar nu neapărat bine privit de elita judiciară. Cu ani în urmă, în timpul foametei cumplite din 1816, el fusese numit responsabil al comisiei de ajutorare a săracilor în cartierul modest unde locuia. De atunci, Popinot își petrecea o bună parte din timp ocupându-se de nevoile șomerilor, văduvelor și orfanilor, care îi adorau generozitatea.
Invitat la cină de dna d’Espard ca să discute procesul intentat, Popinot acceptă, hotărât însă să nu stea la masă, dată fiind legea care nu permitea magistraților să bea și să mănânce la cei pe care urmau să-i judece. Prea puțin atent la îmbrăcăminte, cu un aer absent, neatent, el intră în imensa, luxuoasa ei vilă pariziană, plină de mobile elegante și de nenumărați servitori. Dna d’Espard îl primește cu multă grație, în timp ce cumnatul ei, fratele dlui d’Espard, prezent și el, rămâne grav și nemișcat. Vizita care, își spunea dna d’Espard, ar fi trebuit să-l impresioneze și să-l farmece pe bietul judecător, în fapt îi permite acestuia să pună o serie de întrebări politicoase, dar ferme privitoare la relațiile ei cu dl d’Espard și la situația ei financiară cea mai recentă care, așa cum reiese din răspunsurile ei, nu era chiar cea mai bună cu putință, dată fiind considerabila diferență dintre veniturile și cheltuielile marchizei. S-ar fi putut oare ca….
Mai multe detalii rândul viitor.