La Editura Cartea Românească a apărut, în 2023, o nouă ediție, revăzută, a Temelor lui Nicolae Manolescu. Deși unele au fost publicate inițial în urmă cu o jumătate de veac, articolele reputatului profesor și critic literar nu și-au pierdut actualitatea. Impozantul volum este rodul unei bogate activități foiletonistice, desfășurată în anii 70 și 80 ai secolului trecut. Formula publicistică permite o mare libertate de exprimare, asumarea unor subiecte extrem de diferite. Spre deosebire de cronicile literare, care i-au conferit lui Nicolae Manolescu un prestigiu greu de egalat, numeroase teme abordează aspecte interesante aparținând literaturii universale. Chiar dacă eseurile publicate nu dobândesc anvergura unor studii monografice sau a unor ample lucrări de sinteză, cunoscutul exeget știe să fie interesant și pe spații restrânse. Cu atât mai mult cu cât mai multe texte dobândesc un vădit caracter programatic, dezvăluind concepția autorului în privința funcțiilor lecturii și a menirii criticii literare: Despre înțelegerea literaturii, Cum citim, Ochelarii criticii, Rolul cronicii literare, De ce nu scriu roman, Întâlnire de gradul doi etc. În esență, temele abordate de Nicolae Manolescu reprezintă un elogiu adus cărții și lecturii. Criticul face distincție între lectura inițiatică și cea de factură „consumatoristă“. Din paginile cărții se desprinde regretul că epoca modernă se îndreaptă tot mai mult înspre consumatorism, în detrimentul lecturii lente, profunde și pline de consecințe asupra celui care trăiește sau citește. Sunt idei importante, de actualitate, reluate și dezvoltate ulterior în lucrări precum Cititul și scrisul, Cum citim, Cărțile au suflet, Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă.
Într-o notă publicată pe coperta impozantului volum, Nicolae Manolescu explică esența demersului său. Odată cu trecerea timpului, criticul literar conștientizează tot mai mult faptul că textele publicate odinioară îl reprezintă mai profund decât ar fi crezut la prima vedere. În ciuda aparențelor, foiletoanele nu au constituit doar niște firimituri „căzute de la masa unor festinuri critice de amploare“, ci „își aveau autonomia și specificul distinct“. Ele s-au născut din dorința de a-i provoca pe cititorii de literatură și de a-i determina să vadă cu alți ochi anumite subiecte. Intenția exegetului nu a fost neapărat aceea de a convinge, ci de a incita la lectură și la gândire. Provocarea este adresată nu numai cititorului prezumtiv, ci și celui care scrie, înspăimântat de ideea căderii în rutină. Având o extraordinară experiență, criticul literar știe că plăcerea lecturii nu este eternă. Cu toate acestea, erudiția și marea diversitate a subiectelor abordate vin să îl contrazică.
Temele s-au născut din curiozitatea intelectuală firească a unui cititor de profesie, fascinat de literatură. Formula microeseurilor îi permite lui Nicolae Manolescu o extraordinară libertate de exprimare. Nu întâmplător, unul dintre texte se intitulează tocmai Eseul ca provocare. Cartea ne face să pătrundem în intimitatea unui spirit viu, însetat de cunoaștere, atras de cele mai felurite teritorii: roman, poezie, critică literară, dramaturgie, eseu, jurnal intim, basm, lectură, stil, joc etc. Deși foiletonistica nu se bucură de aceeași apreciere precum marile construcții critice, Nicolae Manolescu răscumpără caracterul eterogen al cărții prin profunzimea meditațiilor sale. Criticul are curiozitatea intelectuală specifică unui explorator pornit să descopere universul infinit al literaturii. El știe să rămână interesant și atunci când vorbește despre lucruri îndeobște cunoscute sau aparent insignifiante. În asemenea cazuri, farmecul observațiilor provine din perspectiva inedită, din nuanțele personale prin care este abordat un anumit subiect. Criteriul ordonator al textelor nu este cel tematic, ci cel cronologic, apariția în timp a articolelor. Tableta care deschide volumul a fost publicată în 1970 în revista „Luceafărul“, în timp ce ultimele două eseuri au fost elaborate în 1999. Spre deosebire de cronicile literare care au apărut în paginile „României literare“, Temele lui Nicolae Manolescu au văzut lumina tiparului, cu predilecție, într-o serie de publicații, precum: „Contemporanul“, „Ateneu“, „Steaua“, „România liberă“, „Vatra“, „Tomis“, „Cronica“ etc.
Recitite din perspectiva prezentului în vederea pregătirii recentei ediții, numeroase texte au declanșat noi comentarii. Unele observații dezvăluie modificările impuse odinioară în mod abuziv de Cenzură, în timp ce altele nuanțează ideile exprimate cu câteva decenii în urmă.
Cititorul care parcurge Temele lui Nicolae Manolescu rămâne fascinat de spectacolul ideatic oferit de meditațiile unui cărturar erudit, care și-a pus puternic amprenta asupra vieții literare de azi.