Arta europeană (1300-1800) reinstalată la Muzeul Metropolitan

După un efort care a început în 2018, cele 45 de săli dedicate artei europene din perioada 1300-1800 au fost în sfârșit redeschise publicului. A fost un proces complicat, desfășurat în mai multe etape, în care s-a dorit minimizarea timpului în care exponatele-fanion ale colecției nu erau accesibile. În acest răstimp, sistemele de încălzire și aer condiționat au fost modernizate, tavanele au fost refăcute și, în primul rând, zeci de luminatoare au fost înlocuite. În consecință, exponatele sunt acum prezentate într-o lumină mult mai apropiată de cea naturală, cu rezultate palpabile.

Promovat publicitar cu sloganul „Look Again/ Uită-te din nou“, noul spațiu a oferit curatorilor de la Metropolitan o rară oportunitate de a reevalua modalitățile prin care prezintă publicului o colecție care, cu lucrări de la Giotto la Goya, este una dintre cele mai importante din lume. Principala schimbare constă în prezentarea evoluției picturii europene într-o manieră predominant cronologică, la nivel continental, înlocuind diviziunea pe școli naționale, utilizată anterior. Câteva insule tematice – „Arta vieții de zi cu zi“, „Peisajul patriotic“, „Puterea portretului“, „Studioul artistului“ – punctează diversele itinerarii pe care poți să le urmărești. Cu toate acestea, în dispunerea celor 679 de exponate – multe recondiționate în perioada în care n-au putut fi expuse – factorul temporal este determinant. În consecință, un fenomen de permanentă osmoză este mult mai evident acum… În galeria 605, „Pictura timpurie neerlandeză“, găsești exemple – Fecioara cu Pruncul de Dieric Bouts, Anunțarea și Portret de călugăr de Petrus Christus – ale începuturilor picturii în ulei, o nouă tehnică care permite pictorilor să detalieze cu claritate amănunte care până atunci au putut fi doar sugerate… În sala alăturată, „Chipurile Renașterii“, regăsești mărturii ale modului în care portretele neerlandeze au influențat radical arta cisalpină. Cel mai important dintre exemple este dublul portret pe care florentinul Tommaso Portinari, reprezentatul Băncii Medici la Bruges, l-a comandat în 1470 lui Hans Memling. Este ușor de sesizat diferența dintre portrete pictate la sud de Alpi înainte și după contactul cu pictura în ulei neerlandeză. Dacă lucrările lui Filippo Lippi sau Domenico Ghirlandaio par rigide, Portret de tânăr de Antonello da Messina reflectă o mai mare atenție acordată detaliilor și o gamă mai bogată de culori, caracteristici specifice influenței neerlandeze… Galeria cu titlul „Comerț și transformări în Veneția“ explorează influențele diverse care au modelat arta Renașterii venețiene, inclusiv tehnica picturii în ulei importată din nordul Europei, dar și studiile florentine legate de perspectivă, hieratismul bizantin sau decorativismul artei islamice… Încă un pas și suntem în sala dedicată „Reformei și epocii lui Dürer“. Artistul german a călătorit la Veneția în 1494-1495, unde s-a întâlnit cu Giovanni Bellini, cel care a folosit pictura în ulei pentru a reda atât subiecte religioase cât și peisaje pline de diafan și lumină. Dürer a dus înapoi cu el, dincolo de Alpi, tot ceea ce a învățat în Italia despre principiile perspectivei liniare, despre anatomie sau studiul Antichității clasice… În pofida unor distincte trăsături contextuale locale, Europa a fost mereu un creuzet în care transformările au ținut mai puțin cont de frontiere geografice și politice decât se crede de obicei.

Istoria picturii europene așa cum este relatată de Metropolitan s-a adaptat, desigur, unor noi cerințe. Curatorii au încercat să sublinieze importanța și impactul femeilor și al persoanelor de culoare atât ca artiști, cât și ca subiecte picturale. Lucrări precum portretul lui Joanna de Silva de William Wood sau cel pe care Diego Velázquez l-a făcut sclavului și discipolului său Juan de Pareja vorbesc despre legăturile Europei Occidentale cu alte părți ale lumii la începuturile epocii coloniale. Există o prezență accentuată a unor lucrări create de femei, cum ar fi o recent achiziționată natură statică de Clara Peeters – o pictoriță din Anvers din secolul al XVII-lea. Cu petalele sale căzute, acest „Buchet de flori“ este simultan o celebrare a varietății naturii, dar și un memento mori, precum multe alte dintre picturile contemporane din Țările de Jos de același gen. Un portret de femeie nobilă, pictat de Sofonisba Anguissola la mijlocul secolului al XVI-lea, este egalul celor pictate de Hans cel Tânăr Holbein, Lucas Cranach cel Bătrân sau Agnolo Bronzino cu care se învecinează. O a doua pictură împrumutată din colecția Klesch, o scenă de gen pictată în 1629 de Judith Leyster, reprezentând trei petrecăreți într-un interior, se află la loc de cinste în galeria 637, alături de tablouri cu subiecte similare de Frans Hals, Adriaen Brouwer, Jan Steen sau David Teniers cel Tânăr.

În dorința de a re-energiza modul de expunere a colecției, Stephan Wolohojian, curatorul Metropolitanului care are în grijă pictura europeană, și cei care l-au sfătuit au inclus lucrări din alte departamente ale muzeului – sculpturi, mobilier, elemente de artă decorativă, chiar și instrumente muzicale. Mai mult, au extins aria acoperită atât geografic cât și temporal. O încăpere specială a fost dedicată artei vice-regatelor spaniole din America văzută ca o extensie a celei iberice. Imagini ale Fecioarei pictate de Zurbarán sau Murillo se regăsesc în proximitatea unor picturi mai stângace, dar pline de culoare, cum ar fi un portret al călugăriței Juana de Nuestra Señora de Guadelupe( pe care muzeul l-a achiziționat în 2021) sau Our Lady of Valvanera, tablou pictat de un artist anonim din Cuzco secolul al XVIII-lea, reprezentând o sculptură a Fecioarei plasată în fața unui arbore plin cu păsări tropicale!

În ceea ce privește perioada acoperită de „Uită-te din nou“, curatorii au făcut câteva incursiuni în arta concepută după 1800 – nu multe, dar semnificative – sub forma unor juxtapuneri cu lucrări moderne. Cézanne și Picasso sunt prezenți în sala dedicată lui El Greco (Metropolitan-ul deține cea mai importantă colecție de tablouri ale acestuia din afara Spaniei). Prin asocierea unui Portret de bătrân de El Greco cu un autoportret al lui Picasso și, respectiv, a Vederii din Toledo cu unul dintre peisajele cézanne-iene (Stânci la Fontainebleau), ei au ilustrat astfel linii de influență bine cunoscute… La prima vedere, plasarea tabloului lui Soutine, Natură moartă cu pisică de mare, printre naturile statice de un realism frust din Secolul de Aur olandez pare nepotrivită. Cu toate acestea, în ciuda culorilor și a trăsăturilor de penel expresioniste, tabloul are o structură clasică – cu subiectul piramidal plasat în centrul imaginii – care-i justifică locația. În același timp, subiectele comune nu par întotdeauna a fi motive suficiente pentru a justifica anume asocieri. De exemplu, autoportretele lui Marie Victoire Lemoine, pictoriță care a trăit în Franța revoluționară și napoleoniană, și ale americancei Elaine De Kooning nu au nimic în comun. La fel, tripticurile lui Max Beckmann și ale lui Jean Bellegambe, un pictor din Flandra secolului al XVI-lea, plasate în chiar prima sală a noii instalări. Cea mai nepotrivită alăturare mi s-a părut însă cea dintre un Cap al lui Crist redat cu pietate de un pictor din Italia secolului al XIV-lea și Trei studii pentru un autoportret“ (1979) de Francis Bacon, plin de acea anxietate naturală sau forțată ce caracterizează mai tot ceea ce a pictat pictorul englez.

Există un traseu semi-oficial pentru a explora noile galerii, începând cu sala 600, aflată la capătul de sus al scării principale a muzeului. Aici sunt expuse două uriașe pânze de Giovanni Battista Tiepolo care n-au putut fi mutate, înconjurate de alte lucrări legate de istoria Imperiului Roman. Traseul se încheie în alte două încăperi – sala 644, unde sunt expuse peisaje venețiene și 643 („Tiepolo și Europa multirasială“), unde acuarelele maestrului sunt văzute într-un alt context. Vizitatorul nu este însă constrâns în niciun fel să parcurgă sălile într-o anumită ordine. Pendulând înainte și înapoi, în căutarea unor lucrări favorite, descoperi opere pe care nu le cunoșteai sau altele pe care le vezi într-o lumină nouă. O colecție fabuloasă, alcătuită în puțin mai mult de un secol și jumătate, îți oferă, în orice direcție te-ai uita, minunate surprize.