În toamna anului 2023, a apărut la Paris, la Editura Ophrys, un dicționar original a cărui materie o constituie… verbele din limba franceză contemporană, intitulat chiar Dictionnaire des verbes du français actuel. La o primă vedere, dicționarul verbelor din franceza contemporană, acum într-o ediție revăzută și corectată, este încă un instrument didactic, printre altele, pentru cei care învață și aprofundează limba franceză.
La o privire mai atentă, însă, dicționarul este mult mai complex și mai ambițios, începând cu cele 2 500 de verbe repertoriate și cu cele trei aspecte – morfologic, sintactic și semantic –, care sunt analizate pentru fiecare intrare. Trei autoare au colaborat la redactarea lui. Pentru cititorul român, este o surpriză plăcută să constate că printre ele este Ligia-Stela Florea, profesoară de lingvistică textuală la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, autoare a unor studii de gramatică franceză și care a coordonat deja un dicționar de verbe franco-român. La dicționarul parizian a mai colaborat drept coordonatoare specialista în semantică și lingvistică, Catherine Fuchs, directoare de cercetări la Centrul Național de Cercetare Științifică din Paris. Lor li s-a alăturat Frédérique Mélanie-Becquet, specialistă în lexicografie și ingineră de studii la același CNRS.
De altfel, un dicționar de verbe lipsea în peisajul editorial francez, iar dicționarul despre care vorbim acoperă bine această lacună, punând sub lupa cercetătorului atât construcțiile verbale curente cât și multiplele lor contexte de folosire. La aceasta se adaugă sinonime și parafraze explicitante și numeroase exemple. Poate că această concretețe, asigurată prin numeroasele exemple ilustrative propuse, tipice și nu numai, constituie atractivitatea principală a lucrării. Trebuie spus, în gramatica franceză, verbul este considerat „cheia“ unui enunț și arta de a construi sau a reformula unul corect și coerent ține de capacitatea vorbitorului/scriitorului de a manipula această „cheie“.
Autoarele dicționarului par a avea această abilitate, fiindcă exemplele care însoțesc fiecare intrare a unui verb sau a unei construcții verbale nu sunt luate din texte literare, științifice sau de alt fel, ci sunt propuse, formulate chiar de ele. Iată un exemplu printre altele. La intrarea „essayer“, găsim diferite exemple pentru a ilustra valențele verbului, însoțite de sinonime, pe care le traducem în cele ce urmează: „a face o încercare“, „a testa“, „a proba“, „a se strădui“, „a experimenta“, „a se hazarda“, „a risca“, „a-și încerca norocul“, „a acționa la noroc“ etc.
Un alt exemplu arată că verbul „aimer“ are o largă paletă de valențe, mergând de la „a fi îndrăgostit“, „a îndrăgi“, „a afecționa“ până la caragialescul ,,a se înnebuni după“.
O temerară dorință de exhaustivitate a autoarelor face ca pentru fiecare lexem verbal să fie indicate și toate combinațiile lexicale posibile, care le sunt aferente. La acestea se adaugă un inventar minuțios al formelor: active, pronominale, impersonale, pasive.
Așa cum și-au propus, autoarele au realizat un dicționar uzual, practic, care se sprijină pe ultimele cercetări din domeniu, util pentru nativi, pentru străini și, nu în ultimul rând, pentru traducători. Pe lângă toate, Dicționarul este ușor de folosit, agreabil prin modul în care este structurat, atrăgător prin exemplele bine formulate, accesibile atât unui cercetător experimentat cât și unui începător.
O cutreierare printre verbe și forme verbale are ceva pasionant, aproape că ajungi să „te înnebunești după“ ele.
La toate se adaugă o tușă ludică, iar explorarea dicționarului de verbe se dovedește captivantă și ne dă cheia a 2500 de nuanțe verbale.