Poeme de Liliana Ursu

Alfabetul luminii
pornind de la pașii în zăpadă, în iarbă
de la clarobscur la promițătoare nuanțe
am ajuns la țărmul
unde se odihnesc lebedele
înainte de lungul zbor migrator
și-nvață alfabetul luminii
zvon de cântec în aramaică
mi-a adus îngerul cuvintelor,
am zărit schitul de Sus
unde psaltirea nu se opreșete niciodată
nici iubirea întru Hristos
și mi-am amintit că am copilărit cu El,
cu soarele, cu greierii ,
cu migdalii din Nazaret
toți sub Acoperământul Maicii Domnului
ca ieri
ca azi,
ca mâine…

Sufletul far
amforele din Callatis pe mare sosite
din insule-surori nouă,
Rodos, Thassos și Poros
– un adevărat cor antic cu amintiri ison
și marele tezaur de monede romane imperiale
descoperite aici, la Mangalia, chiar
sub pașii noștri de mamă și de fiu :
uneori avântați, alteori timizi
îmblânzind timpul
sunt paznicul amintirilor, ca orice mamă,
țin lumina aprinsă în sufletul far
să nu rătăcești nicicând drumul spre casă

Jos pălăria New York
ca un șuier de tren în noapte
mi-ai apărut,
ca o piruetă a inimii pe o piramidă de stele,
ca un espresso scurt cu aromă intensă,
ca un saxofon stingher ai dispărut
pe strada 53

Mi-am fost singur
mi-am fost singur încă din burta mamei
și până și pe această plajă cu golf
și chiar dincolo de turcoazul ei îmbătător
mi-am fost singur
și când nu ajungeam să mă urc
pe topoganul din parcul de lângă gară,
iar peste ani și ani tonomatul, cu toate încercările
mele,
refuza să înghită fisa care
m-ar fi fericit să mai ascult o dată Valurile Dunării
ca să am curajul să mărturisesc că nu știu nici măcar
să înot
și totuși am atins vîrfurile copacilor
pline de cuiburi cu ouă de păsări migratoare,
primăverile, când creșteau apele marelui fluviu
și tata vâslea, vâslea să mă bucure cu nemaivăzutul
de frumos
și eu, peste ani și ani, am ținut o conferință despre
scriitorii
care și- au botezat scrisul în apa Dunării vestind
răsăriturile
și mi-au dăruit adieri de viață adevărată,
de borș pescăresc, de nechezat de cai sălbatici,
de jazz al valurilor, de lotci leneșe, de caprifoi tânăr,
de țuică făcută la cazan într-o grădină de pe mal
de vinete și ardei copți pe jar asemeni dorurilor mele
de vâslaș izgonind urâtul din viețile mele de hoinar
în care mi-am fost singur
dar și fericit în clipa dulce a recunoașterii
doar la câțiva pași de tine…

În Martie
așez frumusețe în casă:
o zambilă albă, mireasma ei, nor plutitor
peste icoane, peste cărți
trezește poemul cel mai de suflet
zambila mea de Martie
are parfumul speranței,
al razei dăruitoare
care, iată, biruitoare, așa ne grăiește :
„Dimineața să răsară soarele
prin a cărui lumină
a trecut Domnul !”

Savarina, madlena noastră brașoveană
mâncam savarine, noi din trei generații diferite
ca niște straturi de frișcă unite
ca în această regină a prăjiturilor,
dulce invenție a fraților Julien,
cofetarii Parisului magic
ea, savarina, madlena noastră brașoveană,
trezea însiropatul gust al amintirilor
de bunică, de fiu și de nepoți mereu împreună
pe câte o cărare pornită de la Iepure
la Pietrele lui Solomon sau După ziduri,
însoțiți de apa povestitoare dintre Turnul Alb
și Turnul Negru și popasul la o masă
cocoțată pe zidul de apărare al orașului
și acea neuitată seară de Bobotează
când fiecare dintre noi
spunea o poveste despre stea,
cu inima cer

Vocea mea
„Să ai toată viața în urmă
abia atunci ești cu adevărat liber”
Le Clezio
vocea mea încă aparține unui alt trup,
altor emoții și anotimpuri, mai tinere
deși atâta roșu, atâta verde
și câte dansuri s-au pierdut cu anii
la fel ca marea
dar sărbătorile, praznicele împărătești, nu m-au
trădat
asemeni splendorii unei întâlniri neașteptate:
lineara monumentalitate sufletească

Nazariei
aproape ai venit,
aproape ai deschis ușa,
aproape ai vorbit
înminunată de recunoașteri,
și reîntâlniri
aproape ai împlinit
un pelerinaj galactic
până la mânăstirea mult iubită, Răchitoasa,
aproape te-ai mai născut o dată
pentru cei care te cunosc, te- au cunoscut
te vor cunoaște iar și iar
aproape ai scris o poezie pe fereastra plină cu stele
vegheată de un frasin și de 11 perechi de
pelicani
aproape ai deschis cerurile
aproape ai venit
aproape

Seferis cv
Stelios Seferiadis s-a născut la Smyrna.
Tatăl, traducător din Sofocle și din ron.
Copil fiind se juca ades cu monede lidiene
descoperite de el pe când săpa via bunicului.