APROAPE FABULE
Cel mai dificil lucru este să decojești ipocrizia de pe cuvintele simple.
1.
După ce s-a ridicat și a plecat
ai observat că-n locul unde a pășit ea desculță
piatra se umezise
dar căldura zilei îți spunea
că nu putea fi roua
misterios strecurată acolo
acum ești convins că mai degrabă
era transpirația pietrei
după ce i-a simțit pielea
2.
Frica și lupul
stau față-n față
– masa la mijloc între ei
ea privește țintă în ochii lui
el privește țintă în ochii ei
tu stai sub masă
scrutând galbenul dintre
picioarele fricii
evaluând diamantul dintre
picioarele lupului
și te întrebi cum te vei naște
3.
Mai demult ai văzut cum bisericile vechi
erau scoase din burta bisericilor noi
(Iona în burta chitului și afară)
astăzi vezi casa pictorului scoasă
din burta vilei milionarului
(camioane pline cu moloz)
orașul acesta înghite amintirile
și apoi le vomită
4.
Toate personajele din istorie
sunt tăcute
zeități împărați maeștri religioși
genii ale științei și artei filosofi
lideri politici eroi criminali
prieteni și dușmani – fără ordine
proclamații avertismente promisiuni –
doar imagini scufundate în trecut
zgomotele de azi sunt
vorbele noastre despre ele
5.
Noaptea în parcul Bacăului
înoți prin întuneric –
deasupra ciorile cra-cra
fără să le vezi
de la poetul orașului
nu ai primit ajutorul sperat
așa că nu ți-a rămas decât
să te salvezi de acolo
folosind GPS-ul
6.
Emoție confuză și inexplicabilă
când treci pe sub vechiul pod
de pe strada ta
(îți amintești de „universul podurilor“
din filmele americane)
emoția din uter înainte de naștere
când tatăl pășește deasupra
în zona pubiană
7.
Poate că un strop de nesiguranță
te-ar scăpa de infatuarea cu care
întâmpini fiecare dimineață
în acest scop încearcă ”tactilul invers”
întrebându-te dacă nu cumva
paharul îți simte amprenta degetului
dacă nu cumva mărul îți simte pulsul din palmă
dacă nu cumva oglinda îți simte roșul din obraz
ș.a.m.d.
totodată vei constata acesta e și un bun exercițiu
de a îndepărta obsesia singurătății
8.
Un bărbat bine crescut
„muntean” adică traversează
în miezul zilei cartierul tău
cu o sută de linguri de lemn în brațe
privești în urma lui
admirându-i mersul lent dar apăsat
și înțelegi imediat toată istoria –
oamenii mari specialiști
în lucruri mărunte
oamenii mici specialiști
în lucruri mărețe.