Lumea ca spectacol

Recent, la Editura Spandugino din București, în condiții grafice de excepție, a apărut o nouă versiune a volumului Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache. Este vorba despre o ediție revizuită, considerată definitivă, tipărită după o re-lectură critică a textelor. Autorul se distanțează de cel care a fost în urmă cu două decenii, atunci când a început redactarea tabletelor sale, motiv pentru care are curajul să intervină în ele „fără remușcări“ ori de câte ori este cazul. Inițial, cartea a văzut lumina tiparului în 2011, în cunoscuta colecție „Egografii“ a Editurii Polirom. Ea surprinde prin faptul că îl prezintă într-o nouă ipostază pe unul dintre cei mai apreciați cronicari literari contemporani, cea de prozator. Cinematograful gol este rodul foiletonisticii, al fragmentelor publicate săptămânal în paginile revistelor de cultură.

În Cuvântul-înainte al cărții, Daniel Cristea-Enache reia problema spinoasă (dezbătută pe larg și în ediția precedentă) a apartenenței scrierilor sale la o anumită formă literară. Depășind barierele artificiale dintre diferitele genuri și specii, criticul își asumă postura unui creator modern de texte. Rod al unei bogate activități publicistice, confesiunile sale se apropie de memorialistică și de paginile de jurnal intim. Dar am putea să le denumim la fel de bine schițe, tablete sau egografii. În prefața primei ediții a cărții (devenită în recenta versiune postfață), Radu Cosașu le-a denumit reportaje intime, sintagmă asumată de Daniel Cristea-Enache. Autorul Supraviețuirilor atrăgea atenția asupra prejudecăților existente în privința genurilor literare, publicistica și memorialistica fiind privite, de regulă, cu un vădit dispreț de poeți și de romancieri. Chiar dacă Poetica lui Aristotel a stabilit niște canoane stricte privind presupusa „noblețe“ a anumitor genuri în comparație cu altele, simpla apartenență la o anumită formă literară nu conferă un plus de valoare estetică.

Spre deosebire de cărțile de critică literară, confesiunile din Cinematograful gol ne lasă să pătrundem în intimitatea omului Daniel Cristea-Enache. În plus, ele dezvăluie talentul de prozator al unui autor cunoscut îndeosebi pentru foiletoanele sale. În funcție de tematica asumată, textele sunt ordonate în zece capitole cu titluri semnificative: Fotograme, Scriitoricești, Generații, Românești, Pe drum, Observator, Microbist, Spectator, I like it și Omul la casa lui.

Realitatea înconjurătoare reprezintă o inepuizabilă sursă de inspirație pentru autorul egografiilor, de unde marea diversitate a scrierilor. Daniel Cristea-Enache își asumă postura unui observator atent și adesea ironic al lumii în care trăiește, iar activitatea de cronicar literar îl ajută să realizeze o frescă acidă a vieții literare. Cartea se deschide cu un splendid „exercițiu de admirație“ dedicat criticului Valeriu Cristea. În numai câteva pagini, memorialistul reușește să surprindă personalitatea complexă a autorului Bagajelor pentru paradis.

În mod firesc, mai multe texte au fost inspirate de munca acerbă desfășurată de cronicarul literar, stresat mereu de timpul scurt pe care îl are la dispoziție pentru a-și redacta textul săptămânal. Veritabilă replică la drama Ultima oră a lui Mihail Sebastian, schița intitulată Deadline se dovedește importantă, deoarece ne oferă detalii interesante privind laboratorul de creație al foiletonistului. Exercițiul critic reprezintă o activitate care aduce inepuizabile satisfacții de ordin spiritual, dar care, adesea, declanșează și numeroase supărări în rândul autorilor comentați. În acest sens, ciclul Scriitoricești se dovedește elocvent. Tableta intitulată Spring Time insistă pe dificultățile debutului, transformându-se într-un Bildungsroman de dimensiuni miniaturale. Cronicarul literar face critică de întâmpinare. Cu alte cuvinte, are privilegiul de a se pronunța printre primii asupra unei opere, transformându-se într-un intransigent filtru valoric. După cum se menționează în schița Critic și editor, cercetătorul exigent al vieții literare a învățat să scrie despre cărți așa cum crede, asumându-și riscul de a dezvălui distanța dintre „iluziile scriitorilor români“ și valoarea artistică reală a operelor acestora. Relațiile complicate dintre autori și criticii literari sunt foarte bine surprinse și în schița intitulată Infamie…

Situate sub pecetea memoriei, scrierile reunite în volumul Cinematograful gol au meritul de a dezvălui talentul de prozator al unui prestigios critic literar.