Am stat zece zile în Vanuatu, o țară multi-insulară (83 de insule principale, dintre care 16 nelocuite) din Pacificul de Sud. Plănuisem o ieșire de o săptămînă, dar cînd să ne întoarcem în Noua Caledonie (și de acolo în România) s-a defectat unul din avioanele Air Calin și a trebuit să mai stăm trei zile în fostele Noi Hebride. Vanuatu poartă acest nume din 1981, de cînd și-a cîștigat independența față de Franța și Anglia. În nu mai știu care an, o amplă anchetă a BBC a ajuns la concluzia că locuitorii din Vanuatu sînt cei mai fericiți pămînteni.
Una dintre curiozitățile micii republici este faptul că, la o populație sub 300 de mii de locuitori, are peste o sută de limbi vorbite (între 106 și 138, depinde de cine le numără). Este zona cu cea mai mare densitate lingvistică de pe glob. Aproape fiecare insulă are limba ei. Cum populația a început să se mai deplaseze, să treacă de pe o insulă pe alta, să călătorească (uneori fără voie, pînă nu cu mulți ani în urmă erau luați cu japca pentru a lucra pămînturile în Australia), a fost nevoie de o limbă comună. Autoritățile Noilor Hebride au impus ca limbi oficiale franceza și engleza. Odată cu independența, s-a impus însă tot mai mult o altă limbă, destul de nouă, limba bislama, (bichelamar în franceză), fostă inițial pidgin.
Lingviștii fac distincția dintre pidgin și creolă în funcție de nivelul de structurare a limbii. Pidginul este folosit pentru a se înțelege doar între vorbitori aparținînd unor limbi diferite. În anumite condiții, pidgin poate fi considerat o limbă creolă atunci cînd devine limba maternă a unei populații. Bislama este deja o limbă creolă, adoptată, alături de franceză și engleză. Ea se bazează, în principal, pe limba engleză. Este, într-un fel, un pui sălbatic (termenul nu are nimic peiorativ) al limbii engleze. O limbă consolidată mai ales de cei care s-au întors din Australia, acolo unde au fost forțați să lucreze.
În fine, cine vrea să aprofundeze problema acestei limbi „pe cale de apariție“ poate năvăli pe internet sau prin biblioteci universitare serioase.
Eram în Port Vila cu Nikolai Mișutușkin, unul dintre cele mai fabuloase personaje pe care le-am întîlnit vreodată. Născut în Franța, dintr-o familie de ruși albi (tatăl ofițer), pornește din Paris pe jos (în principal) pentru a ajunge în India, dar nu s-a oprit pînă în Australia. Apoi, ca să nu fie declarat dezertor (armata era obligatorie pe atunci și la francezi) s-a prezentat la cea mai apropiată unitate militară, în Nouméa, Noua Caledonie, unde a și deschis prima galerie de artă din Pacificul de Sud. După aceea, s-a mutat în Noile Hebride (Vanuatu), unde și-a trăit viața de pictor și a adunat cea mai mare colecție de totemuri din lume. În casa lui am văzut și o icoană ortodoxă provenită din Delta Dunării.
Așadar, eram în Port Vila cu Nikolai Mișutușkin, prieten din tinerețe cu Paul Barbăneagră, în fața galeriei sale de pictură, cînd trece pe acolo un copil cu un teanc de ziare în mînă. Nikolai îi dă puștiului cîțiva vatu (moneda locală) și ia un exemplar. Un săptămînal din cele două care apar acolo. Mi-l întinde să văd cum se face presă acolo. Surpriză: ziarul avea articole în engleză, cîteva în franceză și cîteva în bislama. Atunci am auzit pentru prima dată despre această limbă. Care, cu minime variații, se vorbește și în Insulele Solomon, și în Papua Noua Guinee. Aceeași zonă geografică în care a apărut, cam odată cu noua limbă, și o nouă religie, cultul cargoului, în care prințul consort Philip este unul dintre sfinți. Dacă sunteți pe 15 februarie în Port Vila, puteți asista la o mare defilare a credincioșilor Cargoului.
Revin la bislama, o limbă consolidată de traducătorii Bibliei, care au trebuit să se descurce cu un vocabular minim (3.000 de cuvinte) legat de realitatea locală. În fine, s-au descurcat. Biblia a apărut în anii 1970 ai secolului trecut.
Nikolai mi-a dat cîteva exemple de cuvinte comice care, însă, arată bunăvoința vorbitorului de bislama. Acesta se străduiește să îmbogățească lexicul, să adauge cuvinte de care înainte nu avea nevoie, pentru că nu existau referințele în jurul lor. Îmi vine în minte „basket titi“, care înseamnă sutien, un obiect pe care femeile tribului nu-l folosesc nici acum, decît, poate, cînd merg prin Capitală.
Apoi, cum să găsești un cuvînt pentru a numi „elicopterul“? Așa că îi zici: „mixmaster blong Jesus Christ.“ Prințul Charles, pe cînd încă nu era rege, era numit „Nambawan pikinini blong queen“, iar în alt context, cînd a vizitat zona împreună cu Camila, a devenit „Nambawan Pikinini bilong Misis Kwin na Namba Two Misis Bilong Charles“. Cei care știu engleza ajung să înțeleagă, totuși, despre ce e vorba.
De fapt, trebuie să vă mărturisesc, am scris acest text doar pentru a vă spune cum se zice pian în limba bislama: black fala box we igat black teeth, hemi gat white teeth you faetem hard I singout. („O cutie neagră care are dinți negri și albi și pe care cînd o atingi cîntă“).
Iar Yumi, Yumi, Yumi este imnul statului Vanuatu, cîntat în bislama. Și înseamnă „Noi, Noi, Noi“.
Închei cu o urare… „Gat wan gudfala dei.“