Hesperus (1992), Pergamentul diafan. Ultimele povestiri (1996), Arta fugii (2002), Jocul de smarald (2005) și Tozgrec (2010) sunt volumele prin care cititorul român a luat cunoștință de opera literară a lui Ioan Petru Culianu (1950-1991), recuperată postum prin eforturile generoase ale Terezei Culianu-Petrescu și ale lui Dan Petrescu. Sunt lucrări care, de-a lungul anilor, au cunoscut mai multe ediții. Ioan Petru Culianu este un prozator interesant, a cărui activitate literară este umbrită pe nedrept de excelentele sale lucrări de istorie a religiilor: Gnozele dualiste ale Occidentului, Eros și magie în Renaștere, Religie și putere, Călătorii în lumea de dincolo, Psihanodia etc. Reputatul om de cultură repetă, într-o manieră originală, experiența trăită de Mircea Eliade, marele model spiritual al anilor de ucenicie. Este vorba despre manifestarea simultană a două vocații. De o parte, se găsește savantul care, într-un răstimp destul de scurt, s-a impus ca o autoritate incontestabilă în sfera istoriei religiilor. De cealaltă parte, se situează prozatorul, autorul unor interesante narațiuni fantastice, care a introdus o serie de elemente novatoare într-o bogată tradiție a literaturii autohtone. Autorul Pergamentului diafan a reușit să impună o operă de o inconfundabilă originalitate, în care fantasticul se împletește cu parabola, ezoterismul, magia, mitologia și cu literatura S.F. Este vorba despre o proză a cărei valoare este asigurată atât de talentul remarcabil al prozatorului, cât și de cunoștințele enciclopedice ale savantului.
În 2023, în traducerea și sub îngrijirea Terezei Culianu-Petrescu, a apărut o nouă ediție a romanului Tozgrec de Ioan Petru Culianu. Cititorul care dorește să parcurgă acest vast proiect epic neterminat e bine să înceapă cu explicațiile din prefața cărții, fără de care riscă să se piardă în labirintul relatării. Insistând pe ideea de șantier, Tereza Culianu-Petrescu remarcă tocmai caracterul nefinalizat al textului. Manuscrisele elaborate în limbile română și franceză trimit la același titlu comun – Tozgrec –, la care se adaugă diferite denumiri ale principalelor secvențe epice: Grădinile lui Tozgrec, Mekor Haym, Păianjenul Hermion și Tozgrec urmat de extrase din presă privind Experimentul Lombrosa. Prozatorul a lucrat la amplul proiect epic între 1981 și 1984, perioadă în care a fost profesor la Universitatea Groningen din Olanda. În paralel, savantul trudea la unul din studiile sale de referință, publicat în 1984 la Editura Flammarion. Este vorba despre Éros et magie à la Renaissance. 1484. Deși dorea să finalizeze repede romanul fantastic la care tocmai lucra, proiectul nu a mai fost dus până la capăt. Parcurgerea manuscriselor a determinat-o pe editoare să considere vastul șantier al romanului mai fascinant decât opera însăși, deoarece versiunea finală ar fi putut fi supusă autocenzurii.
Tereza Culianu-Petrescu vede în Tozgrec „o carte de și despre magie, pandant și prelungire ficțională a studiilor de istoria religiilor semnate de Culianu“. Cele patru versiuni ale romanului au subiecte diferite, dar sunt legate între ele prin prezența unor personaje precum Mekor Haym, bătrânul Haym, Elis, Caspar Stolzius și Tozgrec. Protagonistul întâmplărilor este magicianul celebru, cu numele celui din urmă, un discipol al înțeleptului Solomon. Nu întâmplător, Culianu îl pomenește și în lucrările sale științifice. Astfel, Tozgrec s-a numărat printre sursele de inspirație ale abatelui Trithemius din Würzburg, unul din cei mai erudiți maeștri ai ocultismului din secolul al XVI-lea.
Ca de atâtea ori, și de această dată prozatorul romanțează un subiect inspirat din cunoștințele sale enciclopedice, subiect care îi oferă o mare libertate în interpretare. Întâmplările sunt plasate în locații diferite, teritorii fabuloase în care realul se împletește cu imaginarul: orașul Odessa de la începutul secolului XX, Amsterdam, Elveția și burgul fictiv Lombrosa. Pornind de la o realitate concretă, prozatorul reușește să impună o geografie mitologică proprie. Situată în proximitatea orașului Lombrosa, proprietatea La Maja din California este locul în care își duc existența adepții lui Tozgrec. În anii 1980, aici își desfășura activitatea Caspar Stolzius. Acesta încerca să manipuleze comunitatea prin intermediul viselor. Tema visului apare frecvent în povestirile lui Ioan Petru Culianu. Autoarea prefeței este de părere că, prin amestecul elementului biografic cu secvențele realiste, fantastic-esoterice și mitologice, Tozgrec reprezintă „cea mai enigmatică scriere dintre postumele lui Ioan Petru Culianu“.
Cele patru versiuni neterminate ale romanului Tozgrec îmbină calitățile scriitorului și remarcabila erudiție a savantului Ioan Petru Culianu. Alcătuind o fascinantă călătorie inițiatică în lumea artelor, a filosofiei și a mitologiei, frag mentele disparate ne lasă să întrezărim ceea ce ar fi putut deveni acest ambițios proiect epic.