Note și accente 50/2023

Noutăți editoriale

Unul dintre cei mai prestigioși critici și istorici literari de astăzi, Mihai Zamfir, publică la Editura Spandugino un foarte elegant tom intitulat Studii literare. Literatura română. Este primul volum dintr-o serie de trei și conține două lucrări critice de referință ale autorului, Introducere în opera lui Al. Macedonski și Poemul românesc în proză. Într-o prefață, autorul aduce lămuritoare precizări privind atât demersul său hermeneutic, cât și acest proiect editorial: „Prin cele trei volume de Studii literare pe care Editura Spandugino are generozitatea de a mi le publica, cititorul de astăzi interesat de comentarea literaturii poate asista la nașterea unei metode de analiză. Când s-a configurat pe deplin, am numit-o «stilistică diacronică»: ea este o istorie literară bazată pe evoluția formelor stilistice de-a lungul timpului, în aceeași literatură sau la același autor.(…) Studiile cuprinse în prezenta ediție au apărut înaintea Revoluției din decembrie 1989. Ele arată cititorului de astăzi nivelul pe care îl atinseseră istoria literară și stilistica românească spre finalul secolului al XX-lea, într-o perioadă de multiple interdicții și sub un regim drastic de cenzură politică. Aceste studii demonstrează, prin reflex, ce rol a jucat stilistica în anii de teroare ideologică: acela de refugiu spiritual, acela de a refuza literatura-propagandă, de a exalta valorile pur literare ale textului, adică valorile lui eterne, dincolo de ideologie, de social sau politic.“

La Editura Avalon din Cluj-Napoca vede lumina tiparului un volum special, cu doi autori, Șansa de a ne privi pe fereastră. Cartea cuprinde dialoguri purtate între Sanda Cordoș și Ovidiu Pecican. Iată ce mărturisesc autorii despre modalitatea în care s-a desfășurat convorbirea lor: „Dialogul de față, între doi prieteni care s-au văzut rareori în ultimii ani, dar și-au scris electronic, s-a născut și s-a desfășurat din dorința de a face mai bune zilele celuilalt, de a deschide, prin chiar replicile interlocutorilor, o fereastră în plus. Temele taifasului sunt culturale, existențiale, sociale, pe scurt ale actualității vieților celor doi protagoniști (în care sunt incluse, firește, și amintirile intense).“ Și: „În cazul nostru, lucrurile au mers altfel. De la o vreme, din pricini medicale și din alte o mie de cauze, mari și mici, nu ne mai întâlneam și tăcerea care se lăsa între noi devenea tot mai compactă. Am decis, în aceste condiții, de comun acord, că mijloacele pe care le aveam la dispoziție – computerele și internetul – pot fi puse la treabă, că ne pot media discuția. Era vorba despre un colocviu colegial și amical fără program prealabil, în care urma să călătorim de la o temă la alta, după caz. Exact asta s-a întâmplat…“.

Am primit la redacție și un volum artizanal, care are tot doi autori: unul dintre ei este același Ovidiu Pecican, autorul textelor lirice, și celălalt este Laura Ghinea, căreia i se datorează grafica și concepția vizuală a volumului. Titlul său: Nord. Moduri de locuire. Cartea apare la Editura Bastion din Timișoara, este imprimată la tipar manual, litografie, pe suport de hârtie și ea manuală, într-un tiraj limitat de 100 de exemplare. Cartea concepută ca obiect frumos în sine: prin această apariție avem o convingătoare exemplificare.

Editura Avalon ne propune și un alt titlu de reținut: Scrieri 1, care reunește două romane ale regretatului scriitor arădean Florin Bănescu, Semințele dimineții (tipărit inițial în anul 1976) și Portocale pentru vinovați (din 1982). Ediția conține o prefață de Ovidiu Pecican, un tabel bio-bibliografic și un grupaj de repere critice.

În fine, semnalăm romanul Firul de iarbă de Doina Popa, care apare la Editura Eikon. Lectură plăcută! (Cronicar)

 Semnal, Viața Românească

„…Ca să mă apropii de zilele noastre, atacurile lașe asupra Israelului nu au făcut, oare, ca acei oameni care trăiesc acolo să se aștepte în orice clipă la ceea ce e mai rău? Au făcut. Și până la acest atac barbar, dement, al Hamasului, de toamna trecută, armata (Tsahalul) și serviciile secrete israeliene au fost mai treze decât toate celelalte din lumea noastră. Dar, de câteva luni, s-a aflat abia după, geografic lângă Israel, Hamasul, ajutat de Iran, se antrena pentru cea mai odioasă faptă, de terorism și barbarie, la care am asistat și noi, cu inimile strânse, de departe. E drept, am constatat că, din nou, există oameni, chiar printre noi, blânzii și pașnicii români, care s-au bucurat de crimele teroriștilor, oameni (?) pentru care antisemitismul nu e o rușine morală, ci un crez. Nu aș fi putut să cred că voi afla despre manifestații de așa-zisă solidariatate cu asasinii de civili, femei, bătâni, copii, asasini care-și spun luptători. Și iată că, nu doar aici, într-o lume încă aproape de barbarie, unde trăim, ci chiar dincolo, în Occidentul democrat și civilizat, manifestațiile antisemite au răbufnit imediat după grozăviile din sudul Israelului, unde teroriștii uciseseră peste 250 de tineri care petreceau pașnic la un festival. Mediile occidentale îi numesc pe ucigași militanți… “ Am citat un pasaj din editorialul care are ca titlu un vers al lui Ion Barbu, „Om uitător, ireversibil…“. Textul este semnat de Nicolae Prelipceanu și cu el se deschide numărul dublu (11-12), de sfârșit de an, al revistei Viața Românească. sO revistă literară cu un sumar interesant, care ne îndeamnă la o lectură integrală. (Cronicar)