În 19 noiembrie, la Ateneul Român, a fost celebrat în cadrul unei gale de excepție centenarul nașterii Monicăi Lovinescu – „un exercițiu de admirație și de aducere aminte“, așa cum au menționat inițiatorii acestui eveniment. Momentul culminant al Galei (organizate de Fundația Humanitas Aqua Forte și de Editura Humanitas și prezentate de Marina Constantinescu) l-a constituit decernarea Premiului Monica Lovinescu.
Premiul Monica Lovinescu a fost instituit pentru a scoate în evidență una sau mai multe lucrări dintr-o categorie foarte eterogenă, nonfiction: volume colective, memorii, eseuri, ediții critice, cărți de implicare socială, traduceri esențiale. „Am selectat, dintre aparițiile ultimilor trei ani, cărți care au una dintre trăsăturile principale ale Monicăi Lovinescu, și anume curajul. Este vorba aici de curajul civic, dar și de curaj în sensul larg al cuvântului, de temeritatea intelectuală pe care o cer unele subiecte, cercetările ample, schimbările de perspectivă, traducerile unor cărți fundamentale, migala unei ediții critice. Prin cărțile alese pe lista de nominalizări dorim să le mulțumim tuturor celor care depun în bibliotecă și la masa de scris un efort de durată, chiar dacă nu obțin, adesea, vizibilitatea meritată și, de altminteri, nici n-o caută. Dar strădania lor ține de acea frumusețe care, dacă nu va salva lumea, măcar va păstra în viață cultura“, au dezvăluit, cu ocazia Galei Centenarului Monica Lovinescu, selecționerii – membri ai juriului: Alexandru Călinescu, Ioana Pârvulescu (președinta juriului) și Răzvan Purcărea – pentru Premiul Monica Lovinescu (prima sa ediție).
Premianți și nominalizați
Pentru ediția primă a Premiului Monica Lovinescu (a căruia valoare financiară este de 10.000 de euro) au intrat în discuție cărți apărute în intervalul 2021-septembrie 2023. Cele 10 nominalizari inițiale au fost următoarele (în ordine alfabetică): 1.George Ardeleanu (editor), „Ediția integrală Nicolae Steinhardt, 22 de volume“, Editura Polirom, 2021; 2. Adriana Babeți (coordonator), „Dicţionarul romanului central-european din secolul XX“, Editura Polirom, 2023; 3. Corin Braga (coordonator), „Enciclopedia imaginariilor din România“, Editura Polirom, 5 volume, 2021; 4.Andrei Cornea (traducere), „Platon, 3 volume“, Editura Humanitas, 2021–2023; 5.Tudor Dinu, „Moda în Țara Românească. Între Fanar, Viena și Paris, 1800-1850“, Editura Humanitas, 2023: 6. Alexandra Furnea, „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars“, Editura Humanitas, 2022; 7. Mircea Mihăieș, „Finnegans Wake 628. Romanul întunericului“, Editura Polirom, 2021; 8. Cătălin Pavel, „Animalele care ne fac oameni“, Editura Humanitas, 2021; 9. Constantin Vasilescu (coordonator), „Morfologia nevinovăției. Alfabetul detenției feminine în comunism“, Editura Litera, 2022; 10.Marina Vazaca (traducere), „Chateaubriand, Memorii de dincolo de mormânt“, ediție integrală, 2 volume, Editura Vremea, 2021.
După prima rundă a jurizării, au rămas în competiție pentru momentul festiv – de la Gala din 19 noiembrie – următorii: Marina Vazaca, Constantin Vasilescu, Cătălin Pavel, George Ardeleanu și Alexandra Furnea. La prima ediție a Premiului Monica Lovinescu, distincția s-a acordat ex aequo: lui George Ardeleanu „pentru valoarea exemplară a demersului său de anvergură și ducerea lui la bun sfârșit: „Ediția critică Nicolae Steinhardt de la Editura Polirom“ și Alexandrei Furnea „pentru cutremurătoarea experiență umană transmisă și pentru radiografia societății românești actuale: „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars“, Editura Humanitas“.
În dialog
Un alt moment memorabil al Galei Centenarului Monica Lovinescu l-a constituit un dialog, încărcat de admirație și, tematic, grupat sub titulatura „Despre memorie ca datorie“, pe care l-au avut Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici. „Fără ei – ne referim la Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca – nu am fi avut reperele de conduită pe care ni le-au dat ei“ și „ei nu mai sunt ca să vadă cât de mult i-am iubit. E o declarație de iubire post-mortem“, a spus, între altele, cu prilejul dialogului mai înainte menționat Gabriel Liiceanu. Autorul celebrului „Jurnal de la Plătiniș“ a ținut să evidențieze și că „Instituțiile statului nu au făcut nimic pentru a le spune noilor generații cine au fost Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. (…) Această gală nu stă sub înaltul patronaj al preşedintelui României“. Horia-Roman Patapievici, la rândul său, în elogiul vibrant pe care l-a adus (în primul rând) Monicăi Lovinescu, dar și soțului acesteia, Virgil Ierunca, a vorbit despre posteritatea bună și despre ce fel de memorie trebuie păstrată în legătură cu opera de extraordinară demnitate a celor doi soți și, de asemenea, despre ce înseamnă o „societate de caractere“.
În deschiderea Galei Centenarului Monica Lovinescu, violonistul Valentin Șerban, violoncelistul Ștefan Cazacu și pianistul Dragoș Dimitriu au interpretat nocturna Adagio op.post.148 D897 de Franz Schubert. „Aceasta este o piesă pe care Monica Lovinescu o iubea atât de mult, încât își dorea să îi însoțească sfârșitul“, a menționat Gabriel Liiceanu. În cea de-a doua parte a Galei, a putut fi audiat Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven, în interpretarea pianistului Florian Mitrea și a Orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu“, dirijată de Gabriel Bebeșelea.
Cartea-album
La același moment de vârf al Centenarului nașterii Monicăi Lovinescu a fost lansată probabil cea mai frumoasă și mai complexă dintre cărțile care îi sunt dedicate celei mai cunoscute voci a „Europei libere“: albumul Cristinei Cioabă – Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin. „ Viața Monicăi Lovinescu nu este o simplă biografie, cu atât mai puțin „o înșiruire de clișee biografice“, cum spunea chiar ea la un moment dat, ci un dar pe care l-a făcut celorlalți. Iar vocea, amprenta inconfundabilă și legendară a personalității ei, este, ca să zic așa, puntea care îi leagă viața de destinul pe care l-a ales și pe care l-a împlinit cu asupra de măsură. Cuvântul destin are însă, ca orice cuvânt mare, o doză de ambiguitate. Există destine și destine. Proiectul de viață al Monicăi Lovinescu, asumat individual prin decizii și fapte, urmat cu tenacitate dârză până în ultimele consecințe a fost să le ofere celor rămași prizonieri în închisoarea care devenise întreaga țară, celor care erau striviți de soartă, adică de blestemul istoric numit comunism, dreptul la un destin. Cu alte cuvinte, destinul ei s-a împlinit fiind de fapt și destinul nostru: „Sensul existenței mele acesta a fost: înfruntarea cu sistemul totalitar, un microfon, solidaritatea cu purtătorii de cultură ce se cereau salvați, încăierarea cotidiană cu călăii ascunși în cutele utopiei.“, a menționat autoarea acestui splendid album-centenar cu prilejul unui interviu foarte recent. Un album important, a mai spus Cristina Cioabă, și pentru că nu e numai despre Monica Lovinescu, ci și despre noi.
Gala Centenarului Monica Lovinescu a fost punctul culminant al unei suite impresionante de evenimente publice și editoriale – cu Editura Humanitas în prim-plan – derulate pe întrega durată a acestui an. (C.-V. P.)