(Anton Holban, Ioana, 1934)
Romanul Ioana publicat de Anton Holban în 1934 a făcut parte decenii la rând din fondul principal de referințe al criticii literare chiar și în anii de comunism, după o eclipsă în perioada realismului-socialist. După 1989, pare să fi dispărut din memoria noastră culturală. Autorul, care a trăit numai treizeci și cinci de ani (a murit în 1937 în urma unei operații de apendicită), a fost prețuit încă de la începutul afirmării sale. A contat poate și faptul că era nepotul de soră al lui E. Lovinescu, și chiar frecventa cenaclul acestuia, dar mai sigur este că a făcut o impresie bună intelectualismul prozei lui. Ca și contemporanul său ceva mai în vârstă, Camil Petrescu, Anton Holban avea o concepție despre literatură, ajungea la scris prin reflecție, dar era mai firesc, lipsit de ostentație decât autorul Patului lui Procust.
Romanul Ioana are ca protagonist un scriitor. Acesta sosește la Cavarna pentru a-și petrece vacanța la mare (micul oraș de pe litoralul bulgăresc a aparținut, între 1913 și 1940, României, făcând parte din județul Caliacra). Acolo este întâmpinat de iubita sa, frumoasa Ioana. Ea se află împreună cu sora ei mai mică, Viky, și cu Roza, fiica adoptivă a unchiului Costică și Zoe Axente, oameni în jurul vârstei de cincizeci de ani. Aceștia îl primesc pe tânăr cu prietenie, de parcă l-ar cunoaște dintotdeauna.
Se stabilesc în Cavarna-Port situat la o distanță de 4 km de Cavarna, chiar la malul mării, pentru a putea face plajă, baie și pentru a se odihni. Localitatea de pe graniță este aproape neînsemnată, rareori acostează vreun vapor la cele două pontoane pentru a încărca cereale și a le transporta la Constanța. O singură cârciumă este deschisă în timpul sezonului estival, a lui Mihail. Mai apar: doi barcagii turci, Cadîr și Ali; Hacik, un mic funcționar îndrăgostit de o tânără, Ada (ea îl părăsește în scurt timp), care își întreține cu greu familia numeroasă compusă din frați și surori, iar în timpul liber cântă la vioară; vameșul Jianu, un tânăr timid și fără activitate atras într-o idilă de doamna Pitpalac, o tânără ce se întreține țesând covoare. Mai vin și câțiva tineri turiști cu care se împrietenește Viky.
Înainte de a veni la mare, Sandu avea mari frământări sufletești și spera ca aici să se liniștească. Dragostea lui pentru Ioana dura de câțiva ani și el se mândrea în sinea lui că în acest timp a reușit să contribuie la educarea și cultivarea fetei care îi devenise amantă. Ioana la rândul ei, îl iubea pătimaș, fără însă ca niciunul să se gândească la întemeierea unei familii. După un timp, dorind să se elibereze de această dragoste care începuse să-l obosească, Sandu i-a făcut cunoștință fetei cu un prieten al lui, tot literat, după care a părăsit-o și a stat departe de ea trei ani. În această perioadă a călătorit și prin străinătate, încercând să o uite. Ioana a devenit amanta prietenului lui Sandu, căruia, când s-a întors la București și s-au întâlnit, ea i-a povestit totul, mărturisind însă că numai pe el îl iubește.
Acum, fiind din nou împreună, Sandu este chinuit de gelozie și mereu îi pune Ioanei întrebări în legătură cu modul cum a decurs relația ei cu celălalt. Măgulit că el este preferatul, regretă totuși, în mod obsesiv, că a provocat acea întâlnire. Disputele zilnice dintre Sandu și Ioana pleacă de la această situație ireparabilă și duc la iritări de ambele părți. Ioana este tentată să-l mintă, spunându-i că de fapt nimic nu este adevărat, dar nu reușește să aplaneze conflictul; discuțiile care-i chinuiesc pe amândoi se reiau mereu.
Viky contractează o boală neidentificată, cu febră mare, și este transportată la Cavarna pentru a fi îngrijită de mătușa ei. Cei doi fac zilnic naveta pentru a vizita bolnava, iar discuțiile contradictorii, urmate de împăcări, continuă. Dragostea puternică pe care o simt unul față de celălalt îi ajută până la urmă să treacă peste toate. Ei ajung să considere că al doilea amant a putut să-i pângărească Ioanei trupul, nu și sufletul, care a rămase intact, numai al lui Sandu.
Zilele de vacanță terminându-se, Sandu și Ioana părăsesc Cavarna și pleacă la Bazargic, de unde urmează să ia trenul pentru București. Plănuiesc să o aducă pe Viky într-un spital din capitală pentru a se însănătoși. Și sunt hotărâți să se îngrijească de dragostea lor, renunțând la problema tizarea inutilă a vieții și străduindu-se să fie fericiți.