(Mihai Drumeș, Invitație la vals, 1935)
Mihail Drumeș (1901-1982) a avut, ca romancier, un nemaiîntâlnit succes de public. Un moment culminant l-a constituit apariția romanului, Elevul Dima dintr-a șaptea, în 1946. Exemplare ferfenițite din acest roman au circulat mulți ani din mână în mână chiar și în plin comunism. Eu am citit unul transcris manual, cu stiloul, de un prieten al meu. Am remarcat repede tehnicile de obținere a unei cât mai mari audiențe. Nu era vorba de melodramă, de o prezentare a vieții în roz sau de grija de a se termina totul cu bine, ci de altceva, de exploatarea dorințelor arzătoare, de multe ori nemărturisite, ale cititorilor. Așa cum există un populism în politică, există unul și în literatură. Mulți elevi, îndrăgostiți de o profesoară a lor, visează să se culce cu ea, iar Mihail Drumeș le îndeplinește dorința secretă.
Dacă Elevul Dima dintr-a șaptea este încă prezent în mintea unor cititori de azi (a fost republicat, de altfel, după 1989), alt roman, la fel de violent-atrăgător, Invitație la vals, 1935, a dispărut, în mod curios, din memoria noastră culturală.
Acest roman începe șocant. Tânărul profesor universitar, șef de catedră, Tudor Petrican, ia hotărârea să se sinucidă și, înainte de a pleca pe lumea cealaltă, își face o retrospectivă a vieții. Fiu de părinți cu avere, până în cursul superior de liceu nu i s-a întâmplat nimic deosebit în viață; întotdeauna a fost printre primii la învățătură. Începând din clasa a șaptea, însă, a început să ducă o viață dublă: ziua era elev sârguincios, noaptea mergea la chefuri și femei. Orgolios peste măsură, căuta să-și umilească profesorii mai slab pregătiți, etalându-și cunoștințele sale din lecturi particulare. Amante își găsea cu ușurință fiind un băiat frumos, dar le părăsea fără regrete, pentru a fi liber să treacă la alte cuceriri. Plânsetele și regretele iubitelor de care se despărțea îl măguleau și-i satisfăceau orgoliul.
După luarea bacalaureatului, student la Drept în București, la un bal al mediciniștilor, printr-o colegă, Aura, cunoaște o studentă la Litere, Mihaela Deleanu. O invită la vals și se simte puternic atras de ochii fetei, privirea ei are ceva fascinant. Întâmplarea face ca cei doi să se reîntâlnească – ea se mută împreună cu sora sa mai mare, Alexandra, într-o odăiță vecină cu a lui, de la o mansardă de pe strada Amzei. Deși nu o iubește – sau așa cel puțin crede la început – Tudor, potrivit conduitei sale de cuceritor, începe să-i facă o curte asiduă, să-i scrie zilnic scrisori lungi de dragoste, să o sărute cu forța și, în cele din urmă, reușește s-o atragă. Fata îi devine amantă. După ce își schimbă locuința, ea vine aproape zilnic după-amiază la el acasă, ca să facă dragoste. Hotărăsc să plece într-o excursie la munte, dar se răzgândesc și ajung la mare. Printr-o întâmplare fericită, Tudor câștigă o mare sumă de bani la ruletă, astfel încât pot face o excursie la Constantinopol, unde petrec o săptămână ca soț și soție. Apoi, ca și în alte cazuri, cuceritorul îi trimite o scrisoare de despărțire, sperând că Mihaela va veni să se roage s-o accepte din nou. Fata însă, orgolioasă, nu-i răspunde.
După câteva luni, răstimp în care Tudor are mai multe amante deși n-o poate uita pe Mihaela, un cunoscut îi spune că iubita sa a rămas gravidă. Simțindu-se vinovat și sub impulsul dragostei, el revine la Mihaela, care la început îl respinge, dar în cele din urmă îl acceptă și se căsătorește cu el. Copilul însă îl pierde la șapte luni.
În căsnicia lui Tudor Petrican nu sunt toate în regulă. Mihaela, care nu a renunțat cu totul la dorința de a se răzbuna, se lasă curtată de un tânăr, Nenișor, administrator financiar. La un moment dat, au împreună un accident de automobil. Deși, practic, nu fusese înșelat, Tudor se consideră un soț încornorat. Divorțează intempestiv și îl obligă pe Nenișor să se căsătorească cu fosta sa nevastă. Ca să-i dea soției infidele o palmă morală, îi face casa cadou, apoi intră în politică, ajunge profesor universitar și secretar general la Ministerul de Finanțe. În această calitate îl salvează pe soțul fostei sale soții, acuzat de comiterea unei fraude, de la închisoare. Nu vrea decât s-o facă pe Mihaela să-l regrete, ceea ce îi și reușește. Mai mult, se recăsătorește cu o prietenă de-a ei, Cecilia Chintescu. Mihaela nu mai poate suporta situația și se sinucide, otrăvindu-se cu o doză mare de morfină. Îi lasă o scrisoare prin care îi mărturisește că l-a iubit numai pe el.
Ajungem la prezentul de la începutul romanului. Chinuit de remușcări, Tudor Petrican conchide că trebuie să moară și el, pentru a fi împreună cu cea care l-a iubit și pe care a umilit-o. Se sinucide folosindu-se de un revolver.