Teddy

Eprobabil adevărat că ne întoarcem la carte, dar la o carte ceva mai veche și care nu-i doar carte. La începutul anilor 1960, băiatul unor vecini ai mei se numea Teddy, mângâiat așa de cei apropiați. Era drăguț, inteligent, cu o siluetă elansată, mergea mult pe bicicletă și îi plăcea sportul. După terminarea liceului, a intrat la Politehnică, dar, un an mai târziu, student în anul II, făcea cerere de plecare definitivă în Israel. Singur, pentru că mama lui, tot evreică, se recăsătorise între timp și n-a vrut să-l întovărășească; iar bunicii, care de fapt îl crescuseră de mic, erau deja prea bătrâni ca să-și mai schimbe viața. Așa că, într-o zi din primăvara lui 1964, îmi luam cu tristețe „rămas bun“ de la Teddy, sperând că ne vom revedea peste nu multă vreme: știam că, după ce se va fixa în noua lui țară, prima grijă avea să-i fie aceea de a-i vizita pe bunicii rămași la București. Trei ani au trecut în viteză.

Câteva zile însă după izbucnirea războiului israelo-arab din 1967, bunicii lui Teddy primeau știrea că nepotul lor căzuse pe frontul de lângă Înălțimile Golan. Tânărul comandant de tanc a fost unul dintre puținii israelieni morți în luptele cu sirienii. Bunicul lui Teddy a supraviețuit aproape un an veștii-trăsnet care ne-a lovit atunci pe toți, iar bunica și-a urmat curând soțul.

Revenim în 2023. Acum câteva zile, când teroriștii Hamas au atacat pe neașteptate, într-o noapte de sărbătoare, teritoriul israelian, unul dintre soldații veniți în grabă ca să-i ajute pe civilii neînarmați era de origine română și avea dublă cetățenie. A căzut la datorie printre primii. L-o fi chemat tot Teddy? Nu știu.

Știu însă că edificiul solid, impresionant și democratic, reprezentat de statul Israel, are la bază și sângele vărsat de prietenul meu Teddy în vara lui 1967. Bănuia el oare atunci ce riscă plecând din România? Cred că da. A refuzat însă o viață banală și destul de mizerabilă, cu tristeți și bucurii simple: a ales să fie erou.

Poate că graba nebună a acelui băiat de douăzeci de ani de a pleca și de a muri într-o țară depărtată avea și o altă explicație. Luptând pentru supraviețuirea Israelului, el lupta pentru libertate, contra aliaților Uniunii Sovietice; prin urmare, contra acelei puteri care a adus în România un sistem de guvernare sinistru, un sistem ce te obliga, pentru a te salva, să lași totul în urmă, să fugi din țara unde te-ai născut și să mori.

În orice caz, eroul care se jertfește pentru o cauză bună este erou de două ori.