Pregătiri de furtună:
Armuri fragile –
Solzii fluturilor,
Lăstuni grăbiți
Găsind câte o cărare
În nesfârșirea aerului,
Pietrele aparent liniștite,
În fapt,
Resemnate
La starea lor de
Albie a torentului.
**
Făpturi șchioape,
Bătrâne ori sterpe,
Orbite din reavoință
Ori singure,
Cu aripi
Sau degete smulse
Adastă la fel de fericite
În prima căldură
A primăverii
Ca între palmele
Cuiva drag.
**
Încă o zi
Câștigată
Cu măceșe îndulcite
De brumă,
Cu tihna țesută
Între spini
(O mișcare greșită
Destramă și
Rănește totodată),
Cu răsăritul
Devenit amintire
Și amurgul
Ascuns între semințe,
Cu apa în mișcare
Sub sălciile
Aparent neclintite
(O călătorie
Greu de înțeles
A umbrei în rîu),
Iar mâine
Va veni
Ca o pasăre de pradă,
Ca un hoț
La drumul mare…
**
Intimitate:
Snopul de grîu
Strâns la piept,
Pânza umedă a cămășii
Sudoare și
Încântare totodată.
**
Să te strecori
Precum o picătură
De apă
Printre pulberi,
Printre focuri,
Printre arsuri
Răspîndite cu meșteșugire
Pretutindeni…
**
O folosință găsită
Fiecărui lucru abandonat
Precum un solz,
Un grăunte de rugină,
O epavă ducând
Strălucitor
Și prețios,
Nisipul.
**
Izvorul care se risipește,
Marea care adună,
Unul fără de știința celuilalt…
Norii păstrând tăcere.
**
A pictat
Toate ierburile,
Toate insectele,
Toate păsările,
Toate pietrele.
A scris numele
Fiecărui grăunte de nisip,
Fiecărui păianjen călător,
Fiecărui măr din toate livezile
Fiecărui lup
Cu semnul heraldic –
Sălbăticie,
Pe zidul de răsărit,
Cel mereu spălat
Cu nepăsare
De ploi.
**
Pulberea – cu adevărat fericită
Plutește, acoperă, ascunde,
Devine conturul
Oricărei făpturi.
Se odihnește
Primind în sine orice,
Fie și apa.
Se spulberă
Sub orice apăsare
Și nu păstrează nimic
pentru sine,
Un pervaz, o casă veche…
Binecuvântată fie uitarea !
**
Iubire ar trebui
Să se numească
Măceșul umbrind sfios
Iarba,
Apa lucind printre pietre,
Rășina aurie,
Altminteri,
Semnul unei răni.
**
O salcie povestește Despre liniștea lacului. Și acesta este un zgomot – Cercuri în apă….
**
Verde, verde,
Que te quiero verde
Îl aud șoptind
Unui pin însingurat
Răbdând seceta,
Precum și mării
În timp ce leagănă
Algele smulse de furtună…
Mai degrabă
Presimțire
Decât vers.
**
Cu fiecare zi
Mireasma fânului se schimbă.
La început uimire,
Apoi resemnare,
Un fel de mirodenie
încărcată hoțește
Pe corăbiile ceții.
De departe,
Un zgomot de furtună.