Fragmonadă (I)
– Ai accepta să îți edităm
un volum
IN HONOREM, la 70 de ani?
– Mulțumesc, nu sunt genul!
Eventual, o carte la 77 de ani –
de voi trece pragul
celor 77 de praguri!
– De ce la 77?
– În onoarea
Războiului de Independență din
1877!
Sau un op la 88 de ani,
de vor fi să fie.
– De ce la 88?
– Aș fi de două ori optzecist,
născut de mama Elisabeta la 8
ianuarie,
înalt, acum, de 1,80!
Fragmonadă (II)
Încerc să țin piept
unui val
visat
de cititoare –
pluton de execuție
Mă asaltează
cu brațele lor senzuale
tatuate
cu versuri obscene
Îmi solicită autografe
pe sulița
care tocmai s-a înfipt
în inima
unei inefabile nopți
Shakespeare
Fragmonadă (III)
Lui Virgil Mihaiu
Cum e mai bine să pronunț?
Jez sau Geaz?
Când spun Gez,
Parcă m-așez!
Când spun Geaz,
Parcă-s mai treaz!
Lucianogramă scriptoriană
La Casa Scriitorilor, la Neptun
nici o foiță de tutun.
(Iar morarul, meșter bun,
la ce bun?)
Se aude o salvă de tun,
de ziua defunctului Béla Kun
Doar amicul Holbanius cel Bun
răspunde când sun
să-l întreb despre Calea
Pierdută sau Șun
Parcă aș fi, printre dronele-
dropii
în portul antic Odesa –
unde cânt, îndurerat, chiraleisa
Lucianogramă sangvină
Aceste fluvii sangvine
în care îngerul plânge
Aceste miraculoase
cheaguri –
broaște țestoase
Aceste infirmiere
sezoniere
fiice pregătite pentru rugăciune
Aceste imponderabile
secunde
în athanoare burgunde
Aceste tăceri disperate
La intersecții explozive
Lucianogramă tomnoroasă
Cer senin
ca în palma îngerului
O flotă de avioane NATO
înota, pacifistă, deasupra
noastră
Nave celeste
cu abundente recolte
se oglindeau în pahare
Libații precreștine.
Dansam. Cântam imnuri de
glorie
Învățasem un cuvânt nou,
un adjectiv: tomnoros (de
toamnă)
Când brusc sări în aer
umbra unui cruciat de
odinioară!
Scriptori tomnoroși
descifram inscripții oculte
pe barca eșuată
în clepsidra Fâșiei Gaza
Stenoză coronariană (I)
Dacă îți intră
un spin în călcâi,
cum procedezi?
– Îl scoți,
și mergi șchiopătând,
mai departe!
Voi, sceptici ai patriei mele
voi, care îmi oferiți raza
printre gratii
voi, care loviți
cu pietre trădătoare
voi, care săpați în sângele meu
cazemate
voi, șososimiști,
voi, pentru care
–cu limba tăiată –
mierla e o iluzie
Voi, pentru care
această respirație
naște și moare.
Iunie 1997
str. Lăpușneanu, Iași
Stenoză coronariană (II)
La Carei
– frontiera costobocă Poesis –
am inventat
sintagma ludică
IAȘI: sat de enorIAȘI
Carei de ași!
Căutam rime exotice
la cuvântul apași
Când, la câțiva pași,
m-am trezit înșfăcat
de un clan de teroriști
(din cartierul Tătărași?)
Era doar un vis la Carei?
CareIAȘI?
Stenoză coronariană (III)
Adept al mișcării
transcendentale
mi-au barat calea
spre Transnistria
M-am trezit
caricatură multicoloră
în
Cimitirul Vesel din Săpânța
Tisa
mă îngropase tăcută
cu toate onorurile
Vârf de catarg
prăbușit
în strâmtoarea propriului sânge
Noua tablă de șah
Pe margini,
cafele, ceaiuri, sucuri
în care se îmbăiază
naiade, hetaire, gheișe
Nu suntem prevăzuți
cu măști de gaze
mitraliere
lopățele de infanterie
Corbii lui Poe, Tradem, Bacovia
au ocupat deja
pozițiile strategice
în arborii parcului mitologic
Copou
Adversarul
aruncă în joc nebunul alb-
negru.
Câțiva pioni
părăsesc arena,
purtați pe umeri de oșteni
cumani
Brusc dezertează
toate piesele de pe tabla de șah
Ne pierdem în praful
stârnit de năvala
graurilor din Crimeea