Dată fiind ple tora de lucrări și contribuții, fie ele știin țifice, fie desti nate unui pu blic mai larg, care au abordat, de-a lungul ultimelor decenii, tema amplă a regimurilor dictatoriale și a dictatorilor secolului al XX-lea, lucrări precum cea la care ne referim aici ar putea să pară redundantă. Arealul istoriografic occidental este dens în contribuții de substanță, dedicate temei și aparținând unor autori de anvergură, precum Hannah Arendt, Alain Besançon, Robert Tucker, François Furet, Adam Ulam sau Ian Kershaw, pentru a aminti doar pe câțiva dintre ei. Prăbușirea regimurilor dictatoriale a facilitat accesul istoricilor și cercetătorilor la fonduri arhivistice, impul sionând și mai mult cercetarea subteranelor acelor regimuri, multă vreme ocultate; așa au apărut lucrări fundamentale dedicate dictaturilor secolului trecut.
Volumul în sine nu reprezintă o contribuție exhaustivă, în sensul că secțiuni care ar fi putut fi dedicate și altor dictatori, nu și-au găsit locul între paginile lucrării, dacă îi avem în vedere, bunăoară, pe Miloš Jakeš sau pe (mai ales) Nicolae Ceaușescu. De fapt, cel mai probabil, structura volumului, implicit prezența sau absența portretelor unor dictatori ai secolului trecut, în paginile lucrării, a fost determinată sau cel puțin influențată de preocupările și expertiza contributorilor, de sfera de interes științific a acestora. De altfel, cititorii familiarizați cu studiile și cercetările dedicate dictaturilor secolului trecut, pot recunoaște și aprecia prezența, în rândul contributorilor volumului, a unor istorici și cercetători de anvergură, precum Stéphane Courtois sau Nicolas Werth.
Fiecare secțiune în parte abor dează ascenisunea dictatorului căreia îi este dedicată, anihilarea opoziției și monopolizarea puterii, subteranele regimului de dictatură, mecanismele acestuia (utilizarea sistemului represiv – a forțelor armate, a serviciilor secrete și a poliției politice), natura, specificul și etapele de evoluție ale regimului, sfârșitul acestuia. Dincolo de prezența unor figuri îndelung abordate în ultima jumătate de secol, sau chiar mai mult (de la V.I. Lenin, la B. Mussolini, I.V. Stalin, A. Hitler, F.Franco, până la F. Castro, A. Pinochet, Pol Pot și Saddam Hussein), volumul include și secțiuni dedicate unor dictatori mai puțin sau tangențial studiați, precum Tōjō Hideki (în Japonia celui de-Al Doilea Război Mondial, mai exact, între anii 1941-1944) sau Alfredo Stroesnner (aflat la conducerea Paraguay-ului, între anii 1954-1989). Pentru cei mai mulți dintre ei, represiunea și proporția ororilor reprezintă un laitmotiv, deși ar putea fi totuși conturată o distincție între Franco și Honecker, pe de o parte, și Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot, pe de altă parte.
Este de menționat faptul că, în grupul dictatorilor cercetați în volum, doi se află încă la putere, ei înșiși fiind fii ai unor dictatori; ne referim aici la al treilea reprezentant al dinastiei Kim din Coreea de Nord, Kim-Jong-un (fiul lui Kim Jong-il și nepot al întemeietorului regimului de la Phenian, Kim Il-sung) și la Bashar-al Assad, în Siria (fiul lui Hafez al-Assad). De altfel, între secțiunile din volum, tocmai cea care face referire la regimul nord-coreean și la cei trei lideri ai acestuia – de-a lungul ultimei jumătăți de secol, merită o mențiune aparte, grație abordării inspirate, aparținându-i lui Pascal Dayez-Burgeon. (pp. 164-179). Studiul său ilustrează sintetic traiectoria regimului nord-coreean de sorginte stalinistă, evidențiind pe lângă dimensiunea autocratică, vădit discreționară, și una nouă, legată de poziționarea pe plan extern, una specifică unui stat delincvent, cu trimitere la frecventa retorică a șantajului nuclear, țintind cu precădere SUA. În economia secțiunii, spațiul dominant este alocat, de altfel, chiar lui Kim Jong-un, tocmai pentru a ilustra natura imprevizibilă, specifică unui tiran capricios, ce îl caracteriza pe noul lider de la Phenian, instalat la putere încă din decembrie 2011, după moartea tatălui său, Kim Yong-il. Pentru necunoscători, ar fi suficientă, probabil, evocarea, chiar și în treacăt, a unor episoade petrecute în primii ani de la preluarea puterii, care conturează portretul unui personaj preocupat de asigurarea controlului total și de înlăturarea rapidă, a oricui ar fi putut să reprezinte vreo amenințare, reală sau închipuită, la adresa sa, fie că era vorba de cadre politice de frunte sau de înalți ofițeri superiori, deportați sau efectiv eliminați, începând cu mareșalul Ri Yong-ho, în care Kim Jong-il avusese totală încredere, sau de membri apropiați ai propriei sale familii. Bunăoară, este sugestiv faptul că, în decembrie 2013, așadar la doi ani de la preluarea puterii de către Kim Jong-un, însuși Jang Song-thaek, ministrul pentru Securitatea Statului în guvernul de la Phenian, nimeni altul decât soțul singurei fiice a lui Kim Il-sung și soră a lui Kim Jong-il (așadar, unchi al lui Kim Jong-un), a fost condamnat și executat, în urma unui proces sumar, în spatele căruia a stat, fără urmă de îndoială, decizia nepotului său. Același tip de abordare imprevizibilă și discreționară, poate fi identificată și în cazul altui membru marcant al familiei, nimeni altul decât fratele mai mare al lui Kim Jong-un, anume Kim Jong-nam, ce fusese prima opțiune, la un moment dat, ca succesor al lui Kim Jong-il, la conducerea țării. În cazul fratelui său, Kim Jong-un a pus la cale o asasinare, săvârșită prin otrăvire, de această dată în afara Coreei de Nord (Kim Jong-nam trăia în exil), pe aeroportul internațional din Kuala Lumpur, Malayesia.
Dincolo de specificul fiecărei dictaturi din trecut, abordate în volum, sunt de subliniat elementele care țin de tehnologia prezentului, care le oferă dictatorilor secolului al XXI-lea instrumente la care predecesorii lor nu ar fi putut spera, fie că este vorba de răspândirea rețelelor sociale (și de supravegherea acestora) sau de monitorizarea tot mai atentă a fiecărui pas din existența unui individ, mai ales în regimuri precum cel chinez. De altfel, și coordonatorul volumului se referă la această realitate siderantă: „Beijing, toamna anului 2018. Un portret uriaș al lui Mao străjuiește intrarea în Orașul Interzis și Piața Tiananmen, pe ai cărei stâlpi de iluminat sunt instalate zeci de camere de supraveghere. Pe autostradă, încă de la ieșirea din aeroport, mașinile sunt fotografiate la intervale regulate […]. Sutele de milioane de camere de luat vederi care împânzesc țara sunt echipate cu software de recunoaștere facială și sunt conectate la un computer central care poate scana într-o secundă cele 1,370 miliarde de chinezi; acestea le înregistrează comportamentul – un număr format din optsprezece cifre îi este atribuit fiecăruia dintre ei […].“
Volumul este întregit prin inserarea unei ample cronologii comentate, care poartă cititorul de-a lungul celor mai importante repere istorice ale secolului trecut, facilitând înțelegerea contextului în care regimurile dictatoriale și exponenții lor au apărut și și-au consolidat pârghiile puterii. În același timp, volumul în sine poate constitui un instrument de lucru, pentru cititorii interesați să aprofundeze cunoștințele referitoare la un anume dictator, dat fiind faptul că acesta include, pentru fiecare din dictatorii care fac obiectul studiului, câte o bibliografie selectivă, conținând cele mai relevante contribuții publicate, dedicate figurilor politice studiate.
Meritul principal al volumului este acela reprezentat de calitatea sintezei și de accesibilitatea textului, făcând astfel ca lucrarea să fie una la îndemâna și pe înțelesul unui public mai larg.