Calitatea principală a scrisului Ioanei Drăgan constă în asumarea decisă, fără niciun echivoc, a condiției de prozatoare, după cele mai verificate rețete ale genului. Romanele ei, ca și povestirile, dovedesc priceperea de a reconstitui momente semnificative din realitate, cunoaștere a psihologiei personajelor, simț al limbii vorbite. Nu vom găsi la Ioana Drăgan alunecări în lirism, introspecții fastidioase și descrieri excesive ale elementelor de decor. Personajele și acțiunile lor cît mai caracterizante, inclusiv actul vorbirii, sînt mereu în centrul textelor care prezintă un dinamism aparte, încît uneori cititorul trebuie să alerge pentru a ține pasul cu autoarea care-și poartă în viteză oglinda în lungul drumului, după formula memorabilă a lui Stendhal: „Oglinda lui arată noroiul, iar voi învinuiți oglinda“ – continua romancierul francez, ceea ce nouă nici nu ne trece prin minte, căci, pentru un cititor atent, este limpede că Ioana Drăgan are predilecție pentru oameni obișnuiți, care se comportă în firescul zilelor de azi, purtare în care intră și grosolănie, și clișee verbale, și aspirații bovarice ori naivitate, vecină cu prostia, ca și șmecherie sau rapacitate. Scriitoarea se ferește de etichete și generalizări, fiecare persoană, deci și un personaj, are doza lui de imprevizibil. Ea nu favorizează în mod special mediile joase, „noroiul“ drumului nu e căutat anume, dar autoarea știe bine că poteca nu este presărată cu flori, nici măcar cu intenții bune care conduc spre Infern. Toate trăsăturile de mai sus, ce definesc proza Ioanei Drăgan, se întîlnesc din nou, bine marcate, în cel mai recent și cel mai consistent roman al său : În căutarea nefericirii, apărut la Editura Tracus Arte. Cred asta în urma experienței de cititor care a parcurs – acum îmi dau seama – absolut toate volumele publicate de Ioana Drăgan, nu doar cele de proză. Povestea este simplă, doar oamenii sînt complicați și de aici drumul lor în căutarea, cu lumînarea, putem zice, a nefericirii, căutare pe care unii autori o numesc mai simplu : viață. Gelu este „naș“ pe tren, pe o linie deloc ilustră: Focșani-Panciu. Onni este muncitor forestier în centrul Finlandei, în orașul Oulu, despre care sursele wikipedice ne învață că are două sute de mii de locuitori și e la vreo 600 km nord de Helsinki. Deci nu chiar pe Cercul Polar, dar nici departe de el. Cei doi, cam de aceeași vîrstă, la vreo 40 de ani, se cunosc pe internet, se împrietenesc tot mai mult pe baza singurătății lor. Gelu a fost părăsit de fițoasa și interesata Mimi, despre care părinții săi, vajnici votanți de PSD, l-au avertizat că seamănă prea mult cu o fostă ministră blondă, pe care Mimi o și admira. De aici – zic ei – nu va ieși nimic bun. Onni e sigur că nu și-a găsit perechea și, la stilul lui de viață și elan erotic, vizitele rare la Tuuli, vecină cu el, îi sînt de-ajuns. Gelu și Onni își doresc să se cunoască și pe viu, nu doar pe skype. Primul va merge Gelu în Nord, luînd un microbuz, idee destul de proastă. Apoi va veni Onni la Focșani, dar via București, cu avionul. Nu vreau să dezvălui acțiunea mai departe, ea este bogată, variată și rezervă destule surprize. Pot doar să vă spun că, la final, fiecare va rămîne în țara lui natală. Ioana Drăgan prezintă, în urma unei documentări, o versiune credibilă a diferenței între două stiluri de viață greu de pus în armonie. Ea știe multe despre Scandinavia, din experiență directă, mai curios e cît de veridic descrie viața ceferiștilor români. Autoarea – un model de comportare urbană, rezervată și cu o atitudine foarte supravegheată – se deosebește radical de naratoarea prozelor sale pline de ironii, pînă la sarcasm, și revelatoare de detalii pe care niciodată dublul său real nu le-ar menționa. E o însușire însemnată aceea ca personalitatea povestitorului să se adapteze lumii înfățișate cu deplină asumare, ieșind din sine ca un Mr. Hyde din învelișul bunului dr. Jekyll. În căutarea nefericirii e un roman antrenant, amuzat în multe pasaje, deși întîmplările în sine nu sînt deosebit de vesele, ba chiar dimpotrivă. Personajele – numeroase, chiar dacă doar trei stau în centrul acțiunii, cei doi prieteni și fosta soție a lui Gelu – au parte de porții copioase de nefericire. Iar cititorul, om este și el, rîde în loc să le compătimească. Ioana Drăgan este o povestitoare cu multe calități a unei acțiuni plauzibile. Și invers.
Schimb de patrii
Horia Gârbea
România literară nr. 42-43/2023
România literară nr. 42-43/2023
- Ioana Drăgan, În căutarea nefericirii, Editura Tracus Arte, București, 2023, 310 pag