Prostologhicon“ era titlul rubricii inițiate de G. Călinescu în „Jurnalul literar“, seria apărută în 1939 la Iași. Nu cred că forțez prea tare lucrurile propunând acest cuvânt drept posibil echivalent pentru francezul „bêtisier“ (Flaubert prefera termenul „sottisier“ atunci când lucra la giganticul său proiect ce urma să cuprindă prostia universală). „Le bêtisier du wokisme“ se intitulează, de altfel, dosarul numărului dublu (iulie-august) din „Revue des Deux Mondes“. Această revistă este cea mai veche publicație literară din Franța, va împlini în curând… 200 de ani! A fost înființată în 1829, a cunoscut perioada ei de glorie în secolul al XIX-lea, dar a rămas cu un public fidel până în ziua de astăzi. A fost condusă, între 2015 și 2022, de o excelentă jurnalistă, Valérie Toranian, autoare a unor editoriale remarcabile însă deloc pe placul presei „progresiste“ („Libération“, „Le Monde“ etc.). După ce Toranian a plecat la conducerea săptămânalului „Le Point“, în fruntea revistei a venit Aurélie Julia, care merge pe aceeași linie: în plus, are mult umor, ceea ce numărul despre wokism o dovedește cu prisosință.
Pe lângă colecțiile de „perle“, sunt acolo și texte de analiză semnate de nume cu autoritate. Pascal Bruckner dialoghează cu filosoful Jean-François Braunstein, cei doi semnalând aberațiile puse în circulație de către ideologia woke; deși își va da, cu siguranță, obștescul sfârșit peste zece sau douăzeci de ani, ideologia cu pricina riscă să producă între timp stricăciuni considerabile, afectând progresul științific, politica, relațiile interumane, pertinența dezbaterilor ș.a.m.d. Jean-François Paoli se întreabă (nu e nici primul, și foarte probabil, nici ultimul) ce rol au jucat în constituirea ideologiei woke Michel Foucault și Jacques Derrida (French Theory). Stéphane Guégan comentează modul în care wokismul a ajuns să deturneze mesajul unor opere de artă, instaurând o cenzură absurdă. Renée Fregosi se ocupă de consecințele (grave) pe care le are în sport fenomenul trans (atlete trans care domină, atunci când li se dă drept să participe, concursurile feminine). Un festival de ironii bine țintite este articolul semnat de Yana Grinshpun, care dă mostre aiuritoare de „scriitură incluzivă“ și de aplicare a teoriei genului. O doamnă lingvistă, citată de Yana Grinshpun, consideră că alternanța celor două tipuri de rime (masculine și feminine) „constituie o altă ipostază a acestui antropomorfism: în speță, ea traduce idealul heterosexual al raporturilor umane“. Alte două doamne inventariază violențele sexuale în textele literare și stabilesc liste cu operele indezirabile. Ne putem foarte bine imagina, notează Yana Grinshpun, „o vastă campanie de revizuire a textelor literare din trecut care, scrise de persoane reacționare, antisemite, rasiste și misogine, sau transfobe, homofobe și islamofobe, când nu sunt rusofobe, grosofobe și mixofobe, necesită o adaptare la valorile contemporane incluzive, superioare din punct de vedere moral epocilor precedente, căci paritare, feministe și egalitariste“. Xavier-Laurent Salvador se ocupă (nu e o glumă) de un domeniu nou, promis unui frumos viitor: lingvistica plantelor, iar Emmanuel Hénin de intruziunea wokismului în gastronomie (nu se putea să nu apară și restaurante incluzive).
Textul cel mai plin de haz (dar care îi va face pe mulți să zâmbească strâmb) este cel semnat de Samuel Fitoussi: Cele o sută de zile ale lui Sandrine Rousseau. Personaj omniprezent astăzi, Sandrine Rousseau este deputată ecologistă și aprigă militantă feministă. Fitoussi își imaginează că în 2027 Sandrine Rousseau a câștigat alegerile prezidențiale, iar guvernul e format numai din femei (personaje reale). Urmărim o ilariantă ședință de guvern în care Alice Coffin (militantă LGBT), acum Ministru de Stat al Luptei împotriva heteronormativității, se lansează într-o înflăcărată tiradă: „De fapt, noi ocolim fondul problemei. Trebuie să contestăm heterosexualitatea. Am putea cere oare evreilor să se căsătorească cu naziști? Atunci cum să le cerem femeilor să se însoțească cu cei care le oprimă? Cu atât mai mult, cu cât cercetările Departamentului de studii de gen de la Universitatea din Montpellier au dovedit fără dubii: heterosexualitatea este un construct social.“ În consecință, Sandrine Rousseau promite că va lua naștere un plan cincinal de luptă împotriva heterosexualității.
Ajunși aici, și cum nu pot reproduce (deși ar merita) întreg textul lui Fitoussi, voi reține – pour la bonne bouche – câteva perle din Prostologhiconul woke (cu subtitlul: Călătorie în Absurdistan) pe care îl propune revista. Toate citatele sunt strict autentice, evident.
„Nu mai citesc cărțile bărbaților, nu mă mai uit la filmele lor, nu mai ascult muzica lor. Operele bărbaților sunt prelungirea sistemului. Nu e de ajuns să ne ajutăm între noi, trebuie să-i eliminăm“ – Alice Coffin în cartea Geniul lesbian, Grasset, 2020.
„Trăiesc cu un bărbat deconstruit și sunt superfericită. Nu am încredere în bărbații și femeile care nu au mers pe calea deconstrucției“ – Sandrine Rousseau, declarație la televiziune, septembrie 2021.
„În funcție de identitatea posesorului său, un penis poate fi un organ sexual feminin“ – Facultatea de Medicină din Carolina de Nord, ianuarie 2022.
„Noi, la Planificarea familială, știm foarte bine că și bărbații pot fi însărcinați“ – afiș al campaniei duse de Planificarea familială în august 2022.
„Albii sunt bolnavi de o boală numită rasism și care îi afectează pe toți, chiar și atunci când ei nu sunt rasiști“ – Pierre Tevanian în De ce culoare sunt albii?, Editura La Découverte, 2013.
„O identitate albă pozitivă este un scop imposibil de atins. Identitatea albă este în chip intrinsec rasistă; albii nu există în afara sistemului supremației albe“ – Robin Di Angelo, în Fragilitatea albă, 2010.
„Vrăjitoarea încarnează femeia eliberată de toate opresiunile, de toate limitele; ea este un ideal către care trebuie să tindem, ea ne arată calea“ – Mona Chollet, Puterea de neînvins a femeilor, Ed. La Découverte, 2018.
„Prestigiosul Shakespeare’s Globe Theater din Londra a reinventat-o pe Ioana d’ Arc în icoană non-binară care respinge identitatea ei de femeie“ – știre în „L’ Express“, septembrie 2022.
Acest număr din „Revue des Deux Mondes“ este o salutară reacție de bun simț față de ofensiva prostiei și a imposturii.