De ce n-ai înțeles cine sunt și ce simt?

Nuvela Benito Cereno de Herman Melville, scrisă în 1855, anul când autorul împlinea 36 de ani, povestește o întâmplare adevărată care avusese loc o jumătate de secol mai devreme. Un vas comercial american întâlnește lângă malul de vest al Chili-ului o navă comercială spaniolă, San Dominick, destinată transportului de sclavi africani, dar ruinată, incapabilă să navigheze. Amaso Delano, căpitanul vasului american, trece pe puntea acestei nave, vorbește cu Benito Cereno, căpitanul ei, vrea să afle ce s-a întâmplat și îi oferă hrană, apă și ajutor la navigarea ei. Slăbit, năucit, abia ținându-se pe picioare, Cereno e tot timpul însoțit de Babo, sclavul lui, care are grijă de el, îl ajută să umble și îl ia în brațe când la unele întrebări ale căpitanului Delano, Benito Cereno în loc să răspundă își pierde cunoștința. O furtună, spune el, a distrus pânzele corăbiei, săptămâni fără vânturi au ținut-o departe de țărm, din cauza unei epidemii s-au prăpădit și stăpânul sclavilor, Alexandro Aranda, și majoritatea marinarilor albi, dar nu și africanii, pentru al căror calm și bună purtare Benito Cereno își exprimă de mai multe ori imensa lui recunoștință.

Căpitanului Delano explicațiile lui Cereno i se par din când în când ciudate. Originar din Massachusetts, în Nord-Estul coloniilor americane, nemărginita lui bunăvoință nu-i îngăduie însă să-și piardă încrederea în cuplul Cereno/Babo cu toate că, oricât ar incerca el să stea de vorbă singur cu Cereno, sclavul Babo rămâne întotdeauna prezent. Când în sfârșit Delano coboară în barca ce-l va duce înapoi la vasul american, Benito Cereno, după ce i-a strâns mâna timp îndelungat, se aruncă și el dintr-o dată de pe puntea navei în barca lui Delano. Crezând că Benito vrea să-și convingă echipajul că el, Delano, plănuiește să-l răpească și că, deci, trebuie nimicit, căpitanul american îl apucă de gât strigând: „Acest pirat vrea să ucidă!“ După o clipă însă Babo, cu un cuțit în mână, se aruncă și el în barca lor. Delano în sfârșit înțelege. Dându-l la o parte pe Benito Cereno, Delano îl prinde pe Babo și îl ține nemișcat. Pe bordul navei San Dominick sclavii în plină revoltă agită topoare și cuțite.

Ajuns lângă vasul american, Delano îl leagă pe Babo și îl dă ajutoarelor lui să-l ridice pe punte. Pânza care acoperea prova navei San Dominick se sfâșie și în locul figurii de galion apare un schelet. Benito Cereno, acoperindu-și fața, plânge: „Iată-l pe Aranda! Prietenul meu, ucis, neîngropat!“ Lupta între marinarii americani care au arme de foc și sclavii care își aruncă topoarele continuă un timp, dar în cele din urmă San Dominick e atașat la vasul american și dus la Lima, în Peru, unde la tribunalul regal spaniol va avea loc o anchetă judiciară.

Fragmentele din mărturia lui Benito Cereno citate de nuvelă descriu echipajul și pasagerii vasului San Dominick, notând că sclavii dormeau pe punte și că, fiind de obicei ascultători, Aranda, stăpânul lor, nu-i ținea în lanțuri. Într-o noapte, o săptămână de la plecarea din Valparaiso, sclavii s-au revoltat, au ucis o mare parte din echipaj și i-au cerut căpitanului Cereno să-i ducă într-o țară locuită de negri. Niciuna nefiind aproape, i-au ordonat să navigheze spre Senegal, neținând seama de imposibilitatea acestui lung voiaj. La ordinul lui Babo, conducătorul revoltei, Aranda a fost asasinat, alți spanioli au fost aruncați în ocean, iar aproape toate bărcile au fost distruse.

La sosirea navei lui Delano, Babo l-a obligat pe Cereno, îmbrăcat într-un costum elegant, cu o sabie la brâu, să pretindă că încă mai este căpitan și să ascundă adevărul. Neavând de ales, Cereno s-a supus. Dar cum îi mărturisește el însuși lui Delano în călătoria spre Lima, i-a fost nespus de greu să mintă și dacă a făcut-o, n-a fost numai ca să-și salveze propria lui viață, ci ca să-l ferească de primejdie și pe Delano, care, ajuns pe puntea vasului San Dominck și înconjurat de oamenii lui Babo, ar fi fost executat la cea mai mică tentativă de înțelegere între el și Cereno. „Dar după ce ai stat cu mine toată ziua, continuă Cereno, după ce ai șezut lângă mine, ai vorbit cu mine, te-ai uitat la mine, ai mâncat și ai băut cu mine, când am ajuns în barcă m-ai încleștat de parcă aș fi fost un monstru, și nu un om nevinovat care nu putea decât să inspire milă.“

Cum de n-ai înțeles? vrea să știe Cereno. Vom vedea rândul viitor răspunsul căpitanului Delano și celelalte enigme ale acestei povestiri.