Cine-mi vine aici cu iubire
o bucurie ieșită din minți
respiră azi mansarda
scheletului meu
de pe streașină
curg pe burlan rufe o noapte întreagă
îți dăruiesc cea mai lichidă
din toate bănuielile și te mint
cu bună știință în dimineața
naivă cu sânge-n obraji
și ei strigă la cer
la cerul cu gură
plină de apă: așa
se-neacă stelele
Poezie de dragoste în peisaj eclectic
Veverița mea
vesel rotor în coșul pieptului legănându-se veșnic!
Nu, ochiul tău
are un nume la fel
cu revoluția de cenușă
doar pe jumătate.
Tu frunză cu nervură de-argint
mușchi luminos.
Cireșile tale
lune fierbinți sclipitoare.
Pe trei cărări sînt
pantoful tău alb
o lumină grea ție la marginea câmpului.
O macara zvâcnitoare
e moartea ce vine.
Ora zero
1.
Țigaretă, tabac blond.
Surioară. Tu
cea mai neagră iubire.
Steaua se rostogolește
prin zăpada adâncă
pe limbă.
2.
Și peste noapte
îmi sare capul
în pernă
Deranjată de veste
Pacea fâlfâie, o vrabie
gri de metal.
3.
Somnul ăsta
ca un lapte pe caldarâm.
Eboșă la umbrele nocturne
Ei stau la ușă, cu
ciocan și crizanteme
fără musafir. Și nici muncitori,
ăștia nu-s ruși, ăia
nu se împrăștie printre ulucile
gândurilor etern complementare.
Ei iubesc frumusețea
ruptura stilului. Și tot nu sînt
îngerii de piele ai Domnului.
Ei vor pielea ta și vorbele mele.
Dimineață grea
Zăpada pielii
depusă recent, în fața
peșterii surdo-mute.
Știri, muzică insolentă.
Totuși camera
se scufundă în scobitura
subsuorii. Ochiul meu
e un dulap întunecat.
Călătorie
Șoptește-mi în ochi
privirea ta oprită pe Sena cea brună.
Valul anului ‚70
se-nvârtește încă
în jurul cuvântului ciobit
din țara bolnavilor
aia cu fagii?
Ah, călătoria adolescenței mele,
cu prețul unui prefix.
Sat: călătorie lungă
Din curcubeul vecinilor: nu
rămâne decât ceafa roșie
seara, coloana vertebrală
a acoperișurilor: îndoială fragilă,
tanc de cărămizi. Dincolo pădurea.
Ce cară azi canalul de scurgere?
Intrebarea dă pe-afară.
Ia-mă cu tine / Sînge deloc.
Notturno 27
stă luna-n poala mov a lalelei
capul germanului
– Ce caz precis!
Traducere de Nora Iuga