Poeme americane
Vieți de unică folosință
La centrul comercial din Roosevelt Field
(al doilea ca mărime din New York/ în America
toate lucrurile se compară între ele/ pentru a ști,
în sfârșit,
care este mai mare/ și care contează în topurile
personale) se vând vieți de unică folosință
le cumperi, le încerci, le poți returna dacă
prezintă defecte de fabricație,
primii o sută de cumpărători ai fiecărei zile
pot achiziționa viețile la jumătate de preț,
iar la două vieți cumpărate pe același bon
primești gratuit o bandă pentru albirea dinților,
care ajută la obținerea efectului de zâmbet
hollywoodian;
pentru degustătorii de rarități,
la raionul cu mărfuri exclusiviste
– prețuri pe măsură –
se vând vieți de bizon american,
vieți de marmotă broweri,
vieți de maimuță macaca fascicularis,
vieți de veveriță dungată
și chiar vieți de câine.
Viețile de unică folosință pot fi trăite
într-o oră, într-o zi, pot fi împrumutate, oferite,
sunt cadouri minunate la aniversare,
la celebrări diverse, chiar și morților
le pot fi oferite vieți de unică folosință
pentru aduceri aminte/ atenție însă,
ambalajele pot fi returnate,
la patru bucăți primiți o umbrelă
în culorile drapelului național.
Seara gunoierii adună resturile de viață netrăite
în tomberoane galbene
pe care le împing în tăcere
până la centrul de reciclare
acolo unde multora dintre vieți
li se mai acordă o nouă șansă.
Lentile pentru ochiul interior
O legendă din secolul şaisprezece,
pe când se cucerea America, spune că
după trecerea prin foc şi spadă
a unei localităţi indigene de către spanioli,
au rămas în urmă mii de cadavre arse,
ciopârţite, desfigurate. Un preot
care însoţea pe spanioli, pentru a înfige steagul
creştinismului între sălbatici, a strigat:
Nu vreau să văd tabloul acesta de infern!
Atunci închide ochii, i se spuse.
Nu pot! răspunde preotul. Cu ei închişi
văd şi mai bine!
În consecință, pentru o vedere bună
apelați la serviciile firmei
American Optic Style care vă asigură
cele mai profesioniste lentile
care rezistă la foc,
la lovituri,
la împunsături,
la privirile prea insistente,
lentilele American Optic Style
asigură vedere sigură
și ochiului interior.
Aveți vise? Numai cu lentilele
American Optic Style le puteți vedea
în mărime naturală.
Lentilele American Optic Style topesc lacrimile
indiferent de încărcătura emoțională.
Cum sunt americanii
Să îți spun eu cum este americanul de azi,
– îmi zice prietenul meu, cântărețul de bluesuri
care pune pe muzică buletinele de știri
la un post de radio comercial –,
în fiecare individ există o mulțime de oameni
dar nu toți au șansa să se dezvolte;
astfel, există discriminări interioare
pe care le combat noile curente progresiste
cu o vivacitate ceva de speriat,
în Manhattan un individ și-a dat recent foc
pentru că un ego interior îi cânta la trompetă
în cele mai intime momente, chiar și în somn,
de altfel, anchetatorii au descoperit
că în interiorul acestuia coexistau
un astronom care a visat o planetă gigant,
un inginer care a calculat cu mare precizie
rezistența la rupere a unghiului drept
la muchiile de la Empire State Building,
un fachir care a împletit limbile unui fulger
în plină desfășurare,
un bancher care visa să adune toți banii lumii
într-un singur loc și el să se îngroape în acea mare
verde,
un călugăr tibetan rătăcit prin New York
deși nu avea nicio viză de intrare,
un astrolog care își falsifica astrogramele
ca să influențeze destinul său și al altora,
un politician aflat mereu în opoziție,
un netrebnic care nu făcuse nicio netrebnicie,
un hoț la drumul mare care nu reușise să fure
niciun cent.
Dar, – îmi zice prietenul meu, cântărețul de bluesuri
care pune pe muzică buletinele de știri
la un post de radio comercial –,
există și americanul clasic cum ar fi Dean
care este șef de birou de trei decenii
la o bancă din Queens. Câștigă bine, banii îi ține
la o altă bancă decât cea la care lucrează.
E mai bine așa, își spune sieși, de fiecare dată
când își verifică soldurile. În afara muncii de birou,
singurul lucru pe care îl face Dean este să tundă
gazonul. În zilele libere, Dean tunde gazonul.
În zilele speciale libere, de Ziua Independenței,
de Ziua Eroilor, de Ziua Recunoștinței, Dean
tunde gazonul. Dean nu citește cărți sau reviste,
Dean nu vede filme, Dean nu ascultă muzică,
altfel decât în mașină, deși nu are nicio preferință,
fiindcă tunde tot timpul gazonul. De ce nu mergi
în călătorii, Dean?, îl mai întreabă câte cineva,
iar el răspunde: Nu pot, trebuie să îngrijesc gazonul,
plus că indiferent unde aș merge, tot acasă
trebuie să mă întorc, la ce bun atâta oboseală.
Soția lui Dean, care a fost o vreme stewardesă
și a călătorit mult, mult, acum se leagănă în lungi
reverii încercând să uite toate isptele încercate sau
nu,
ascultând murmurul mașinii de tuns gazonul
manevrată cu mult talent de către Dean. Din
când în când Dean se oprește și îi face semn cu
mâna, ca și cum și-ar fi amintit ceva. Ea îi răspunde
cu aceeași fluturare a mâinii. Gazonul de sub gazon
crește ca o ironie a sorții.
Pământul făgăduinței
Numai un măr te poate învăța ce este un măr,
numai un pește te poate învăța ce este zborul,
o stea în cădere măsoară universul cu o precizie
egală cu moartea ca principiu dinamizator universal,
astfel, în Silicon Valley poezia a devenit resursa
cea mai de preț din care oamenii de știință
își extrag viziunile,
post-omul trăiește în post-istorie,
post-iubirea naște post-viață
deși toată lumea crede că undeva este o eroare de
calcul,
aceeași lume combină utile & dulci
ca pe o rețetă de înghețată peste care torni mult
sirop de arțar
care te îndulcește și te răcorește.
Dar omul de știință american i-a spus lui Dumnezeu,
într-o pauză de lucru: Doamne
(sau cum ți se mai spune!),
am ajuns să pot face orice pe lumea asta
ai auzit bine, da, orice! plus că am aflat și șmecheria
pe care ai aplicat-o la început
când se zice că ai fi făcut omul,
uite, Doamne, și omul de știință american
se aplecă să ia un bulgăre de pământ,
pregătindu-se să sufle peste el,
nu, nu, nu, îi spune Domnul,
nu lua din pământul meu, fă-ți pământul tău.
(New York – San Francisco, mai 2023)