Binecunoscut cititorilor români, Andrei Kurkov este un scriitor rus care trăiește de o viață în Ucraina. Sau, dacă vreți, e un scriitor ucrainean de limbă rusă. În orice caz, el se consideră ucrainean și își iubește patria necondiționat. Aduce acum o mărturie importantă asupra războiului de acolo în Jurnalul unei invazii (traducere franceză, Editura Noir sur Blanc, 2023). Jurnalul începe pe 29 decembrie 2021 și continuă cu o serie de însemnări care descriu situația din țară și semnalează punctele nevralgice: sunt analize foarte judicioase care privesc anumite tensiuni interne, rolul unor instituții esențiale, idealurile care îi unesc și îi mobilizează pe ucraineni. Vedem cum se desfășoară, în vremuri normale, sărbătorile tradiționale, înțelegem cât e de delicată chestiunea lingvistică și de ce puterea încearcă să marginalizeze limba rusă și să impună limba ucraineană. Biserica e și ea un subiect complicat, 12 000 de parohii sunt afiliate patriarhiei de la Moscova și sunt ostile autorităților de la Kiev. Avem informații și despre viața cotidiană, despre filmele și serialele în vogă, despre biblioteci, edituri și librării. Teama de război este permanentă, după anexarea Crimeei și apoi a regiunilor „separatiste“ ucrainenii știu că se pot aștepta la ce e mai rău. Inevitabilul se produce în 24 februarie 2022, iar notația din acea zi din jurnalul lui Kurkov se intitulează Ultimul borș la Kiev.
De aici înainte, familia Kurkov (soția și cei doi băieți, fata cea mare e la Londra) împărtășește soarta milioanelor de refugiați. Sigur, ei sunt totuși niște privilegiați: Andrei e un scriitor celebru, tradus în multe limbi, soția lui e englezoaică (s-au căsătorit înainte de 1990, iar drumul de la Londra la Kiev a fost o adevărată epopee, pe care scriitorul o povestește cu umor), au o casă la țară nu departe de Kiev, dar care nu mai oferă un adăpost sigur. Se duc în vestul țării, în zona subcarpatică, și se instalează într-un orășel unde o doamnă, într-un gest de solidaritate devenit obișnuit în acea perioadă, le pune la dispoziție micul ei apartament. Kurkov nu poate să mai continue proiectele lui literare (un roman, terminat înainte de invazie, a apărut anul trecut și a luat Premiul Médicis) și se limitează la scrierea jurnalului. E căutat din străinătate și solicitat să dea interviuri, e în legătură permanentă cu prietenii rămași la Kiev, cu vecinii din satul unde are acea reședință secundară pe care o pomenește cu nostalgie. Înregistrează mișcările de trupe, bombardamentele, atrocitățile, reacțiile occidentale. Stabilește paralelisme cu crimele comise de bolșevici, Holodomorul, deportările, vede în invazie încă o tentativă de a aneantiza națiunea ucraineană. Uniunea Sovietică s-a străduit să distrugă memoria istorică, Putin face astăzi același lucru. Victimele din rândul populației civile sunt tot mai numeroase, de la locuitorii orașelor bombardate sălbatic la agricultorii uciși de rachete trase aiurea. Kurkov relatează drame umane răvășitoare. Un bun prieten al său, Valentin, medic eminent, în vârstă de 92 de ani, e amputat de ambele picioare, soția lui, ceva mai tânără, încearcă să-l scoată din Kiev, eșuează, abia într-un târziu cei doi ajung în vestul țării și de acolo în Germania, unde niște colegi ai medicului le acordă asistență și le asigură cele necesare pentru a supraviețui. Pagini vibrante sunt consacrate orașelor Mariupol și Melitopol, asupra cărora furia invadatorilor s-a abătut înzecită. În mai multe localități cucerite, rușii pun la loc statui și busturi ale lui Lenin. De ce oare, se întreabă Kurkov? Ca să-i facă pe locuitori să creadă că Uniunea Sovietică a reînviat? Sau e o glumă sinistră a lui Putin, care susține că Ucraina este o invenție a lui Lenin? În Melitopol o mică statuie a lui Lenin a fost instalată de un colaboraționist, fost militant al unui partid pro-rus. Va veni ziua, spune scriitorul, când Kievul va dărui Moscovei o statuie a lui Ginghis Han…
Și totuși, ce atitudine au rușii, ce crede poporul despre această invazie? Kurkov e fără iluzii: rușii preferă să creadă versiunea oficială. Rușii au trăit în monarhie vreme de secole și au avut (au) cultul țarului. Oricum, în marea lor majoritate, rușii n-au acces la alte surse de informare. Ucrainenii, dimpotrivă, sunt individualiști și iubesc libertatea. E firesc ca oamenii să facă distincția între rușii „buni“ și rușii „răi“, doar că primii sunt în flagrantă minoritate. Scriitori ruși care susțin Ucraina? Da: Mihail Șișkin, Vladimir Sorokin, Boris Akunin. Numai că de multă vreme ei trăiesc în exil. Cei rămași în Rusia au imense greutăți și își asumă mari riscuri ca să-și facă auzite vocile. După cum știm, confruntările de pe front au fost dublate de un război cultural, „armele“ folosite fiind interzicerea și boicotarea scriitorilor și creatorilor ruși (sau, în Rusia, a artiștilor ucraineni). Se ajunge la situații aberante, la o escaladă absurdă. În același timp, Kurkov atrage atenția – citând documente convingătoare – că Rusia vede în promovarea culturii, în primul rând, dimensiunea ei propagandistică, o concepe ca (e ideea unui responsabil cultural) „o operațiune militară specială“.În Ucraina, pe lângă închiderea librăriilor și bibliotecilor, războiul provoacă o gravă criză de hârtie, ceea ce face imposibilă funcționarea normală a editurilor. Treptat, lucrurile se ameliorează, dar posibilitatea de a acorda unei cărți un tiraj acceptabil e încă departe. E totuși un aspect secundar pe lângă rănile adânci pe care le lasă războiul: ruine, câmpuri minate, familii despărțite, milioane de persoane ce au luat calea pribegiei. Noroc că mai există lucruri care ne fac să râdem: aflăm astfel că liderului cecen Kadîrov i s-a conferit, cu ocazia inaugurării la Groznîi a unei policlinici dentare, decorația „ Ordinul Meritului în Stomatologie“.
Ultima însemnare din jurnal datează din 11 iu lie 2022. Animat de un patriotism autentic și deloc grandilocvent, Kurkov ne înfățișează – fără a o idealiza – o Ucraină democratică și liberală, la antipodul ima ginii pe care încearcă să o impună Putin și ai lui. În ciuda unor repetiții (inevitabile), cartea se citește cu nesmintit interes și reprezintă un document esen țial, pentru a înțelege dra ma ticele evenimente cu care se confruntă Ucraina.