Renumita poetă Ludmiła Marjańska s-a născut la Częstochowa. A absolvit Filologia engleză la Universitatea din Varşovia. A debutat, în anul 1953, în paginile presei literare din Varșovia. A tradus împreună cu Danuta Bieńkowska din lirica lui Mihai Eminescu, Luceafărul și Dorință, dar și din poezia Veronicăi Micle, a lui Mihai Codreanu, Ion Minulescu, George Topîrceanu sau Ilarie Voronca. În calitate de redactor coordonator la postul național de radio al Poloniei, a fost cea mai prodigioasă propagatoare a culturii românești pe unde hertziene. De asemenea, Ludmiła Marjańska figurează printre poeţii polonezi care au scris despre România cu admiraţie, după o vizită de documentare efectuată în țara noastră. După 1990 a deținut funcția de preşedinte al Uniunii Scriitorilor Polonezi.
A publicat: Ferestre întunecate (1958), Steaua fierbinte (1965), A doua călătorie (1977), Răşina (2001).
PERECHE
Avem nevoie unul de altul
precum pământul are nevoie de apă,
dacă vrea să rodească.
Asta să fie dragostea?
Roadele ei
de mult sunt coapte, iar noi spunem
că departe a căzut mărul de pom.
La ani secetoși suntem condamnați –
Să fim exilați noi doi din raiul îndrăgostiților?
Doar truda zilnic se împarte ca pâinea.
Vom fi în stare să n-o facem a fi amară?
Hai să-ncercăm.
După o zi furtunoasă
E timpul să ne bucurăm
de un amurg liniștit.
Dă-mi mâna. Nu suntem singuri.
Mărul a înflorit și miroase a măr.
OAMENII OAMENILOR
Oameni oamenilor. Ei își pregătesc
unii altora soarta; nu soarta cea oarbă
învârteşte roata. Noi singuri ne facem
soarta.
De bună voie, cu ochii deschişi.
Întindem mâna sau refuzăm să facem asta.
Şi roata se învârteşte și oamenii la fel.
Uneori până şi copilul e legat la ochi,
iar pe o filă împăturită soarta ne-a scris,
numărul câştigător. Un număr acolo.
Tatuajul de pe mână
fericire înseamnă şi durează.
Durează.
Numărul casei înseamnă
un colţişor de viața noastră,
Carnetul de economii îmbuibare.
Numărul ghetelor, al gulerului, al ciorapilor
Confirmă existenţa trupului.
Vocea noastră devine număr de telefon.
Întindem sârme, numărăm, trasăm,
Calculăm, dimensionăm, însemnăm.
Oameni oamenilor. Pentru oameni.
Pentru sine
pentru alţii.
Cunoasc măsura imaginaţiei tale.
Viaţa e prea măruntă pentru ceea ce facem.
Dacă facem.
AL CINCILEA SIMŢ
Laud pipăitul: simţul al cincilea
simţ de neînlocuit.
Înălţarea la cer a pielii.
Buricele degetelor se află
pe harta ascultătoare.
Iată muzica
concretă, trupească.
Goticul pipăitului.
Act păcătos
ramificat.
Prin el coboară în iad
dragostea.
ATÂTA LINIŞTE
Atâta linişte se întinde că secundele
se înmulţesc
în dimensiuni rapide
secolele umflându-se
în milenii.
Sub ochii noştri arde Roma lui Nero
fumegă cuptoarele Auschwitzului,
creştinismul se naşte în iesle
şi moare pe crucea raţionalismului.
Torturaţi
de dragoste
am vrea s-avem din grămada umflată
o secundă pe care să fim stăpâni
s-o probăm pe măsura noastră
pe un tipar pământean.
Lava fierbinte topeşte mâna
ridicată în semn de protest
Deschidem gura şi ochii,
ne stingem
atât de încet
încet –
AL MEU
Al meu aici şi-acum
clipa mea de viaţă
fără de care
nimic nu există
în afara căreia
fiecare lucru e palpabil
scaun taler sare
rochie oglindă bani
timp pământ nisip
Înstrăinate de mine
fără materie
avem de-a face cu tot
ceea ce nu-i palpabil:
trecut viitor univers
abstracţie şi mit
lumină a stelelor
galactică
veşnicie
nebunie
vis
Al meu acum şi-aici
extraterestru
în minte întipărit
Al meu aici
extraspaţial
Acum
Fărădetimp
Prezentare și traducere de Nicolae Mare