Târgul de Carte înseamnă oricum o sărbătoare: expunerea a mii de volume și enorma ofertă pe care ele o reprezintă – iată un eveniment care nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Târgul deschis la București în zilele de 24-28 mai a avut o miză aparte: după nefericita întrerupere din cauza epidemiei, revenirea Târgului sub forma lui tradițională poate fi interpretată drept o victorie asupra Răului.
Amenajat într-un gigantic pavilion dublu, cu spații sporite pentru fiecare stand, târgul din acest an nu pune vizitatorilor probleme grele de deplasare. Câteva săli de spectacol miniaturale, destinate lansărilor, evită oarecum bruierea reciprocă a editurilor în momentele de glorie a autorilor. Narcisismul scriitorilor se protejează astfel oficial.
În acest an, invitata de onoare a Bookfest a fost Italia, iar câteva personalități culturale italiene au vizitat cu acest prilej România. Traduceri de cărți italiene s-au găsit la numeroase standuri, de la cele destinate copiilor până la clasicii literaturii Peninsulei. Păcat că literatura celei mai apropiate limbi romanice de noi e infinit mai puțin cunoscută de cititorii români decât literaturile americană, engleză sau franceză. Iată că pași pentru corijarea acestei anomalii se pot schița…
Numărul editurilor de la târg e din ce în ce mai important pentru măsurarea răspândirii cărții în România. Chiar dacă pentru doar cinci zile și cu un număr modest de exponate, o editură se poate face totuși cunoscută propunând cel puțin una sau două cărți deosebite. Într-un târg de carte, fiecare stand contează.
Cele 167 de standuri prezente aici reflectă o realitate tipografică mai degrabă încurajatoare. Ele se înfățișează publicului cu drepturi egale, solicitând din partea vizitatorilor același respect. De la editurile intrate în memoria colectivă (de genul Polirom, Humanitas, Rao, Nemira, Cartea Românească etc.) până la editurile care se numesc Flori poznașe, Gri, Petale scrise ori Amurg sentimental, toate aceste puncte de captare a atenției și a simpatiei sunt rodul a luni de zile de muncă și de pregătire prealabilă, pentru un spectacol întotdeauna prea scurt. Sacrificiul făcut de o editură cu nume fără rezonanță deosebită pentru a fi prezentă la 24 mai în pavilionul de la Expo poate fi considerabil, dar, ca și în alte împrejurări, chiar simpla prezență reprezintă o victorie. Eroii anonimi care se jertfesc pe frontul luptei pentru înflorirea cărții au dreptul la același respect ca aceia care își riscă viața într-o confruntare militară.
Târgul de Carte a avut și o dimensiune tragică, dată de războiul ce se desfășoară la frontierele noastre. Un sondaj rapid întreprins printre titlurile cărților ne arată un fenomen neașteptat: știți care e nu mele propriu cel mai prezent pe coperțile volumelor? Nu e nici Shakespeare, nici Balzac, nici Eminescu. Este Putin, da, Putin! Cantitatea de scrieri produse în ultimii ani care îl au drept erou pe dictatorul de la Kremlin desfide orice închipuire. Figura lui tro nează inconfundabilă pe coperțile de la Bookfest 2023. Cartea și librăria ar trebui să însemne templul închi nat eternității culturii; dar actualitatea în sens nefast se strecoară până și în locurile cele mai bine păzite. Prezența lui Putin ne arată că Paradisul presupune, din păcate, și Infernul. Miasme infernale viciază o atmosferă sărbătorească.
Și, în legătură cu Putin, să ne aducem aminte de ceva important. Dacă democrația în cultură are vreun sens, la Bookfest 2023 ea capătă formă concretă. De la cele 4-5 edituri, toate de stat, toate supuse cenzurii, pe care le aveam în România în perioada comunistă, cele 167 de edituri românești contemporane, participante la Bookfest, materia lizează clar diferența dintre dictatură și societatea liberă. Poate că o simplă frază pe aceas tă temă ar trebui așezată la intrarea în Bookfest 2023, deoarece oamenii sunt deseori tentați să uite esențialul.