În demnitate și glorie
În glorie ascunsă
Rana
Strîngi în suflet sufletul celuilalt
Spațiul interstelar
Se micșorează
Plîngi plîngi
Odată cu
Ploaia de vară visată
Și lasă-te vîntului
Nemuritor
Care te aduce în
Brațele arcuite ale misterioasei volute
Pe care o fac cerurile
În jurul rănii tale
Celei mai adînci
Sîngerîndă ca floarea de Amaryllis
Purtată ca o flacără la butonieră
Chiar în glorie și triumf
Cu demnitate
În demnitate
Și glorie
Sabia Escalibur
Mai lasă-mă îi spuneam
Păsării Măiastre
Mă apasă coroana cu nestemate
Tîmplele rănite
Ascunse sub pînza cernită
A cerului
Rezistă încă
Mai rezistă
Pierde-mă în altă țară
A muntelui
Lasă-te mai jos de
Cerul lacrimilor
Fără suspin
Cu nouri care pleacă
Mai lasă-mă în alb
Ecranul se apropie
Să nu mă uiți
Culme purtătoare a sabiei Escalibur
Pe care vederea
O fixează și nu se pierde
De sub pleoapele așternute
Pe goana vîntului
Cohorte negre fărîmițate
În obstinația mea
Rămîn în margini
Și totuși la pîndă
Spațiul intermediar
În cuburi rondele de aer și imagini sfîșiate
Se petrece această
Ultimă încercare a mea
Nimic nu mă pierde
Nimic nu mă lasă în viață
Un spațiu intermediar mă reclamă
Dar aerul foșnește de îngeri
Ca pe cioburi pășesc
Între mii de aripi
Palpitînd ca desprinse de trup
În cîte bucăți să mă rup
Tu veghetor al meu
Pentru a mă crede
Pe ceruri sub aripi e cald
Foșnetul căderii îmi spune
Că pămîntul ce-l simțeam sub picioare
E totuși aproape
Cu grație sunt trasă cu fața spre Ceruri
Cu spatele înspre Pămînt
Petrec oare cîte secunde
Minute sau ore
Împărțită între spații
În intermediarul de care
Nu mă înspăimînt
Îngerul exterminator
Cearșafuri erau atîrnate la ferestre
Nu-mi venea să cred
Nu era un vis
Fata dormea cu spatele
Mirosul de iod
Mă înăbușea
23 de șuruburi
Despre ce vorbim
Atelierul de reparații
Sau sala de operații
Camera luată pe sus de vîntul sălbatic
Se opri cu mine cu tot
Într-o vale a morții
Un pahar de sînge
Atîta mai beau și plec
Trage tu sorții
Îmi spuse călare pe un motor
Cu un rînjet a zîmbire
Îngerul exterminator
Protecție
Viața mea suspendată
În arenă
Au rămas după lupte
Coaste de balaur și piele de căprioară
Cele mai inedite combinații
Pentru protecție spaima dușmanului
Și locul cald unde pot dormi laolaltă
Felinele mari și antilopele
Să dorm să dorm
De mult nu am dormit
Visez cu ochii deschiși
Clipa răstignirii
Fără vise, fără deliruri
Pielea de căprioară albastră
A fost cîndva o căprioară albastră
Mă cuprinde în întregime
Un giulgiu fără moarte
Și totuși de moarte
Peste mîinile
Pe care mi le privesc uimită
Nu sunt eu
Sunt eu
Rezonanța stelei lovite
Pierdută pe prag
Dar nu pierdută de tot
Numai în neant
Poți a te pierde
Poți să prinzi steaua Canopus
Aurie și repede stinsă
În mîinile tale
Arse și repede albite
De mirajul lumii de jos
De puritatea cîmpului verde
Străbate pădurea
Numai intenția de fugă
Rezonanța stelei lovite
Coboară drept rugă
Represiune
În cascada de flori oranj
Balerinul dirijează
Eu tocmai renunț
La florile ofilite din vază
Și pun în apă
Picături aromitoare de verbină
Narcotice și alte pietre prețioase
Smulse din diadema strecurată
Între uși de iubitul frumos
Întocmai ca Făt-Frumos
De sus cerul cenușiu și negru
Îmi coboară pînă la frunte
Îmi cade pe ochi funinginea
O mască originală de bal
De jos pămîntul crăpat urcă
O carenă de navă părăsită
Sunt suspendată între cerul negru
Și pămîntul prădat de negură
Rîuri de ceață lărgesc crăpăturile lui
Amenințătoare în bucla cerului
Mă adaptez acestui peisaj dezolant
În cascada de flori oranj
Balerinul dirijează
Nu am apucat să dansez cotilionul
Sau poate cadrilul
Nu am prins buchetul de violete de Parma
Oferit cu atîta ardoare
Nu l-am văzut
Nu eu nu l-am văzut