Apă
Apa e clară ca o zi în care pierzi ceva drag
Și de aceea cu ură și îndărătnicie
Ia forma vasului în care e turnată
Se lasă posedată de această formă
Apa căreia doar orbii îi simt adevăratul gust
Noi ceilalți ne delectăm doar cu spectacolul apei
Cu grațiile ei de virtuoasă balerină
Apa în care sălciile își înmoaie
Ramurile lor plângătoare
Apa în care își scufundă tălpile copiii
Ca să țină minte toată viața minunile din țara
făgăduinței
Apa care curge în fluviile dintotdeauna ale
pământului
Apa plină de semințele migratoare ale peștilor
Apa visătoare din craterele vulcanilor stinși
Ultimul strop de apă de pe buzele muribundului
Și mesajul lui venit prea târziu
Apa pe spinările cailor galopând biciuiți până la
sânge
Apa de ploaie apa neimpozabilă ce curge în
butoaiele
Sărăcanilor puse dinadins prin curți prin ogrăzi
Apa captivă care circulă prin țevile orașelor
Și-și varsă întristarea pe gâtlejurile noastre de
oameni civilizați
Și curge ruginie atunci când civilizația trebuie un pic
reparată
Apa ghețarilor ce se topesc de încălzirea globală
Amenințând oceanele pământului să inunde insule
și continente
Și să scoată la suprafață tărâmuri de-acum mii de ani
O, apa valvârtej taifun ori tsunami ucigaș
Și sărmanul procent de supraviețuire
A celor câteva miliarde de cotropitori ai terrei
Apa pe care calculăm încă de pe-acum
S-o furăm și s-o clonăm în pustiul altor planete
Analfabeta apă de ploaie a stră-strămoșilor noștri
Apa dată de Atotputernicul Părinte din ceruri Amin.
În fiecare an în ziua cuvenită o bătrânică
Pune pe noptieră într-un bol cu apă
Trandafirul preferat al răposatului ei soț
Și vorbește cu fiecare petală în parte
Se-nchină și-i schimbă apa tot la câteva ore
O, apă care dai prospețime trandafirului
Apă care înviorezi amintirile unei biete pământene
Bunicul meu a scos apă din fântână
O viață întreagă dimineața și seara
Dacă te speli pe față cu apă din fundul pământului
Nu vei purta ochelari niciodată
Apa aia îți întinerește vederea
Observând că-s nedumerit la ce bun
Să te speli și seara bătrânul exclama
Peste noapte o să am vise frumoase!
Ăsta era bunicul meu
Pentru el apa din fundul pământului era totul pe
lume
Am atins și eu vârsta bunicului
Am schimbat zeci de ochelari
La ce-ar mai folosi să am curte și-n ea fântână
Cel mult privind
În găleata cu apă din fundul pământului
Să visez anul în care voi muri
De ce să mor visând în luciul apei
Din fundul pământului
Dacă fiecare zi trăită mai mult decât bunicul
Îmi dă tăria împăcării cu apa
Mult mai apropiată mie : sălcie
Dar gâlgâind pe țevile blocului meu
Neliniști omenești flux și reflux al mărilor lumii
O, nu vom fi liniștiți decât
Când acest glob terestru va fi-mpărțit
Egal: o calotă de apă și alta de pământ
Atunci bătrâne ocean nu vei mai fi sfâșiat
De pliscul continentelor!
Aflu că bătrânica s-a dus și ea după răposatul soț
Și fiindcă n-au avut copii a fost înmormântată
De administratorul blocului ce a umblat
Din ușă-n ușă cu colecta
Vecini miloși îi duc la mormânt
În ziua cuvenită bolul cu apă și trandafirul
Își înviorează petalele și apa continuă să facă valuri mici
Vizibile doar pentru cei care iubesc
Iarna apa înghețată a lacurilor
Îmi aduce aminte lucruri uitate
O clipă doar și-apoi le uit iar
Cred că la primăvară îmi voi reaminti
De-a fir a păr întreaga poveste
Odată cu valurile apei care clipocesc în soare
În văgăunile munților nici vara
Nu se topește toată zăpada
Dar picuri de apă se-aud când și când
Cum cad pe vreo lespede
Atunci e bine să-ți scrii
Gândul în tandem cu picăturile
Înmoi în apă vârful peniței
Apa e cea mai ascunsă cerneală simpatică
Păstrând în veșnicie taina cuvintelor mele
Mă duc la țară înmoi penița direct în pârâiașul
Ce trece prin curtea bunicilor mei
Aș vrea să mor acolo și pe căile apei
Cuvintele mele s-ajungă în marea
Ce n-are nevoie de ele zbuciumul
Înspumat al talazurilor fiindu-i de-ajuns
Odinioară în cercul nostru de tineri
Băiatul unor prieteni
La întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare
A răspuns : Apă!
Cinic și cumva arogant
Și eu mi-aș dori în loc de zugrav de cuvinte
Să fi ales supla meserie de apă
Zilnic beau doi litri de apă
Apa ca medicament spune doctorul
Mă strădui să beau
Mă strădui să gândesc pozitiv
Mă strădui să nu invidiez pe nimeni
Nu știu unde o să ajung dar apa
O simt cum mă domină blând
Ca o pisică întinsă pe o pernă undeva
Și torcând numai pentru mine
(din volumul APĂ AER LUT FOC ode elementare în pregătire la Editura CARTEX)