James Hawes este îndeobște cunoscut cititorilor mai cu seamă pentru creațiile sale literare, precum A White Merc with Fins sau mai recenta My Little Armalite. Totodată, biografia sa dedicată lui Kafka (Excavating Kafka), publicată în anul 2008, a stârnit dezbateri aprinse și polemici în cercurile literare britanice, germane și nu numai, pe fondul reconsiderării unora din miturile și reperele vieții și carierei literare ale lui Franz Kafka.
Însă dincolo de aceste lucrări, Hawes a abordat cu echilibru și rigoare inclusiv teme istorice, interesul său pentru istorie și disciplinele conexe istoriei fiind, de altfel, anunțat încă din tinerețe, când pentru o perioadă s-a dedicat arheologiei, înainte de a începe studiile doctorale, abordând o temă dedicată lui Nietzsche și Kafka (la University College, în Londra). Titular al cursului de Creative Writing la Oxford Brookes University și încă prolific în sfera literară, Hawes și-a menținut și interesul pentru scrierea istorică, iar lucrarea sa de față, apărută în ediția princeps în 2020, și de curând, în variantă în limba română, la Editura Trei, este una grăitoare în acest sens.
Volumul în sine nu are nicidecum anvergura și nici profunzimea Istoriei Angliei aparținându-i lui Peter Ackroyd, bunăoară (a cărui sinteză dedicată istoriei Angliei, elaborată în șase volume, însumează câteva mii de pagini, tratând in extenso fiecare etapă istorică), dar nici nu își propune acest lucru, fiind mai degrabă o sinteză a istoriei Angliei concepută astfel încât să fie accesibilă mai cu seamă publicului larg.
Dincolo de stilul său concis în elaborarea lucrării, sinteza lui Hawes are meritul că deseori inserează secțiuni relevante din documente provenind din surse variate, privind tema abordată, așa încât cititorul mai mult sau mai puțin inițiat poate mai lesne înțelege rațiunile și mecanismele din spatele unor decizii, evenimente și evoluții istorice.
Din punct de vedere structural, lucrarea include cinci secțiuni, începând cu prima din cele două invazii ale lui Iulius Caesar asupra Britaniei, anume cea din 27 august, anul 55 a.Ch., când o flotă romană reușea să acosteze în zona Kent-ului, lângă Ebbsfleet, obținând însă un succes limitat, și sfârșind cu controversele din jurul ascensiunii UKIP (United Kingdom Independence Party) și a lui Nigel Farage, mandatul de premier al lui Boris Johnson, dar mai ales dedesubturile procesului de ieșire din UE al Marii Britanii (Brexit), cu tot ceea ce a însemnat acest proces pentru Regatul Unit.
Primul capitol îl poartă pe cititor de-a lungul istoriei până la momen tul prăbușirii Angliei anglo-saxone și al cuceririi normande (în urma bătăliei decisive de la Hastings, din 1066, al cărei deznodământ consfințea înfrângerea regelui Harold al II-lea al Angliei de către forțele conduse de William Cuceritorul).
Partea a doua a lucrării, intitulată Anglia celor două limbi 1087-1509, evocă reperele importante ale transformării regatului de după cucerirea normandă, de la episoade aparent banale, precum accidentul naval suferit de fiul regelui Henric, William Aetheling (cunoscut mai degrabă ca Adelin), a cărui moarte stupidă – în urma unei întreceri cu corăbii, avea să declanșeze o criză a succesiunii la tron ce a condus la război civil, și până la momente și evoluții precum transformările din interiorul sistemului juridic, domniile lui Eduard I și Eduard al II-lea, longeviva domnie a lui Eduard al III-lea, cel care în 1340 s-a auto declarat moștenitor al tronului Franței, declanșând astfel ceea ce avea să fie cunoscut în istorie drept Războiul de 100 de ani, răspândirea ciumei pe teritoriul Angliei, Războiul celor două Roze, cu toate implicațiile sale.
Partea a treia a cărții, intitulată Englezii și Imperiul 1509-1763, care are în centrul său nașterea imperiului transatlantic, face referire, între altele, la rolul foametei și al tensiunilor sociale, în ansamblul procesului de emigrație, în condițiile în care, deja în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în jur de 50.000 de suflete (dintr-un total de 4 milioane) alegeau călătoria primejdioasă spre coloniile din America, căutând regiuni ale Lumii Noi propice unui nou început și mai ales unele care nu se aflau sub controlul regelui.
Al patrulea capitol al lucrării se referă la impactul revoluției industriale asupra evoluției imperiului britanic, în vreme ce ultimul capitol al cărții, al cincilea, abordează perioada cuprinsă între debutul primei conflagrații mondiale și prezent (prima ediție a lucrării a apărut în anul 2020). De altfel, tocmai această ultimă secțiune a lucrării, cea a perioadei contemporane, este probabil și cea mai inspirat elaborată, întrucât dincolo de evenimentele istorice per se, există numeroase referiri legate la transformările din societate, însoțite de date și statistici relevante, inclusiv sau mai ales în sfera economică.
Perioada este una marcată de evenimente cruciale, precum cele două războaie mondiale, cu implicații profunde și de durată asupra evoluțiilor postbelice nu numai ale Marii Britanii, ci ale întregului continent. Hawes evaluează, bunăoară, impactul unor episoade precum greva generală din 1926, în timpul căreia milioane de sindicaliști au organizat proteste, unele dintre ele (cele ale minerilor de la minele de cărbune) prelungindu-se de-a lungul câtorva luni de zile, sau crize profunde, cum a fost cazul impactului generat de Marea Criză economică mondială (1929-1935) asupra regatului britanic. Contrastele vădite din cadrul regatului britanic din deceniile interbelice sunt reliefate inclusiv prin recurgerea la o descriere aparținându-i lui George Orwell, cel care, în timpul călătoriei spre nordul regatului, pentru a se documenta pentru cartea sa The Road to Wigan Pier (1937) scria: „când pornești spre nord, ochiul tău obișnuit cu sudul și cu estul nu va constata mari deosebiri… în Coventry te simți la fel ca în Finsbury Park… când ajungi în Nordul industrial devii conștient, trecând chiar peste decorul nefamiliar, că ai pătruns într-o țară străină… Slums-uri (mahalale) labirintice și bucătării dosnice întunecate, cu oameni bolnăvicioși și bătrâni târându-se de colo-colo ca niște gândaci negri… accentul tău educat te dă imediat de gol, ești un străin și nu un bogătaș local […]“.
Circumstanțele dramatice ale confruntării cu Germania nazistă, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când, după înfrângerea Franței în iunie 1940, Imperiul Britanic a rămas, timp de un an, singur împotriva celui de-al Treilea Reich dezlănțuit (într-o perioadă în care însăși supra viețuirea civilizației occidentale era amenințată), sunt evocate concis de către autor, care insistă asupra rolului asumat de premierul Winston Churchill, a cărui elocință a inspirat și raliat națiunea, pe când eroismul Marinei Regale și mai ales al Royal Air Force, ca și eforturile întregii societăți au zădărnicit planurile germane de anihilare a Engländer-ilor.
Perioada postbelică este ilustrată evidențiind dificultățile reconstrucției, rolul SUA în creditare, specificul sistemului politic englez bipartid, divizat între Nord și Sud, în cadrul căruia votul uninominal într-un singur tur oferea o și mai mare putere majorităților locale, apariția și rolul generației de baby boomers, The Swinging Sixties, angoasele și tensiunile anilor 1970 (marea grevă a minerilor din anul 1972, șocul creșterii prețului petrolului, restricționarea consumului de energie electrică prin reducerea săptămânii de lucru, în 1974), victoria din 1979 a lui Margaret Thatcher și ascensiunea thatcherism-ului, strălucirea și mai apoi prăbușirea popularității lui Tony Blair (descris prin intermediul sugestivei sintagme secundul imperial al Americii, indiferent de președintele acesteia) înaintând, pe firul anilor, până la momentul conturării Brexit-ului.